Da, s-a-ntamplat sa fie o sambata mai speciala... Vremea, indecisa pana atunci, isi convertise brusc nuantele spre-o toamna finala, timpul ne-nselase si el cu un ceas si, lucru care n-a mai surprins pe nimeni (cred), sambata aceea s-a dovedit pan' la final o Duminica.

Am ajuns pe muchie de cutit in sala Filarmonicii Oltenia, mai mult dintr-o datorie (con)citadina – apropos, detest cuvantul, dar e purul adevar – si destul de nedumerit de perspectiva zilei. Un public... atat cat trebuie (banuiesc), nimeni cunoscut acolo. La un moment dat, hop si doua fete cunoscute – doua nume cunoscute mai exact, pe fete le-am incurcat intre ele de la primul pas in sala. Imi dau seama acum ca nu pot articula cele doua nume, si asta din respect pentru autorul zilei sus amintite: Dan Tristian. Debutant in Colectia Orfeu a editurii Scrisul Romanesc, Dan Tristian este un om la granitele realului – un amestec ciudat de posibil si imposibil, de familiar si special adica. Mai mult decat orice, un suflet alaturi de care merita sa irosesti o duminica la o cafea. Si dincolo de astea pamantesti, un spirit nascut pentru cuvantul rostirii si nerostirii tuturor orizonturilor.

De ce anume „Duminica Sinelui”? Poate pentru ca era momentul unei astfel de carti – daca-mi amintesc eu bine, singurul debut autentic al anului 2003 in Banie. Nu este o gratuitate, nu. Dan Tristian si-a ales cateva poezii si a batut la usa unei edituri; apoi a fost publicat. Un fel de ambitie? N-as spune. Mai degraba certitudinea acelui „si totusi se poate” in care nimeni nu prea mai crede. Mi-e greu sa pun o eticheta de stil, dar, in spiritul agoniei postmoderniste, discern un poet prea putin preocupat de latura cosmetic-tehnica a verbului sau. Vorbesc de un simt acut al ideii traducand imagini, sunete si sensuri multivalente trairii pe fondul izbitor al unei sinceritati cronice – a fost prima senzatie ireala a zilei, si iesind din sala abia, am descoperit realul. Si totusi se poate... Un om sincer si o invitatie adresata tuturor la dialog real cu interioritatea fiecaruia. Apoi? Ar fi Duminica...