Cum ti-ai inceput “vanatoarea” de imagini?

Am fost sortit sa fiu fotograf. La 18 ani, m-a fascinat aparatul de fotografiat in sine. Imi placea sa am un echipament foto frumos. Am cumparat unul. Apoi a trebuit sa fac ceva cu el. Mi-a placut femeia si, pentru ca intotdeauna admiram ceea ce ne place, am devenit fotograf. Am lucrat ca fotograf la reviste de moda, pana la 25 de ani, in Paris, apoi am plecat in S.U.A. unde am lucrat in acelasi domeniu in San Francisco, Dallas, Miami, Houston. La 30 de ani am simtit ca trebuie sa schimb ceva, pentru ca lumea pe care o fotografiam nu avea sens, fiind doar o lume artificiala, creata din haine, bijuterii frumoase si machiaj. Am parasit atunci Statele Unite, am inceput sa calatoresc si sa fac reportaje pe teme spirituale: hinduism, buddhism, sufism. Castigurile din munca profana de pana atunci mi-au permis sustinerea acestor calatorii. Am inceput astfel calatoriile si reportajele despre Asia , , , America Centrala si de Sud, Franta si . La inceput mi-am ales singur locatiile, surprinzand ce si cum am dorit intr-o serie de materiale care au fost apreciate. Apoi, revistele interesate mi-au propus teme pentru reportaje. Pentru mine totul este o cautare continua si sunt mereu fascinat de ceea ce fac.

Si ?

In anul 1999 am ajuns in pentru prima data, apoi, in acelasi an, am plecat spre si in pelerinaj. Cu fotoreportajul din Tibet va aparea o carte anul acesta in Franta.

Si de ce aici, acum?

In curand voi porni in pelerinaj la manastirile din Romania. Vreau sa fac un reportaj despre spiritualitatea si modul de viata din manastiri, nu despre pictura sau arhitectura.

Fotografiile tale sunt considerate initiatice. Cum initiaza un fotograf prin arta lui ?

Daca oamenii se uita la fotografia mea si isi schimba starea, trecand de la o stare obisnuita la una mai inalta, de contemplare, inseamna ca intre ei si fotografie s-a stabilit o legatura speciala. Prin interiorizare si fascinatie, privitorul este condus, constient sau nu, sa descopere arhetipurile frumusetii. Eu sunt fascinat de frumusetea femeii. Acesta este felul meu de a initia.

Care este diferenta dintre fotografia color si alb-negru a aceleiasi imagini?
Daca doresc sa transmit o stare interioara, atunci folosesc alb-negru, deci procedeele clasice. Alb-negrul ajuta la esentializarea imaginii. Cand culoarea se justifica, atunci o folosesc. Alb-negrul este mult mai captivant pentru ca potenteaza emotiile si sensurile ascunse. Limbajul meu este alb-negru. Este o alegere. Culoarea este, pentru mine, doar o mica parte a fotografiei. Tot ce conteaza este starea.

Ce castiga sau ce pierde fotografia in comparatie cu imaginea in miscare (filmul) ?
Si filmul, si fotografia sunt fascinante. Prin fotografie intri intr-o stare. La film, prin miscare, starea se schimba. In fata unei fotografii iti oferi timpul necesar pentru a o intelege. Ea devine un suport mental. Fotografia este o intalnire. Este o cale de a aminti si de a-ti aminti, de a medita. Filmul este o munca de echipa, pe cand fotografia cere solitudine. Cand fotografiez, trebuie sa stabilesc o legatura cu subiectul, dar sa fiu invizibil, ca o pisica. Sa nu mi se simta prezenta. Daca se intampla sa nu fiu singur, renunt. Daca fotografiez intr-un loc sacru si nu sunt singur ma simt ca un intrus. Eu trebuie sa fac parte din loc fara sa il tulbur.

Ce crezi despre fotografiile prelucrate pe calculator ? Pierd ceva, castiga ceva ?
Cu cat sunt mai modificate pe computer, cu atat fotografia clasica va ramane. Vom fi intotdeauna miscati de arta clasica. Fotografia modificata este pentru reclama, pentru interese materiale, dar nu reprezinta arta clasica. Nu se poate vorbi despre creatie cand ne referim la fotografia prelucrata electronic. Fotografia clasica este arta.

*Puteti vedea cateva din fotografiile lui Pierre Crie in sectiunea Galeria de arta a site-ului.