Dan Purcarea, n. 26.04.1978, este absolvent al sectiei de sculptura, promotia 2002, din cadrul Facultatii de Arta din Timisoara. Expozitii nationale: Salonul anual al artistilor plastici olteni (1997, 2000); Bienala de sculptura Arad (1998, 2000); Student Fest (1999-2000); Expuneri in incinta Muzeului de Arta din Timisoara (2001); Salonul artistilor plastici din Banat (2003); “Atelier 35”, Galeria de Arta din Craiova (2002, 2004); Expozitie colectiva, Galeria Artis din Bucuresti (2004). Expozitie personala: Galeria de Arta din Craiova (2004).

Pe 16 aprilie a.c., a avut loc vernisajul primei expozitii personale a tanarului sculptor Dan Purcarea. Redactia Sisif nu a pierdut ocazia de a contempla niste pietre indiscutabil mai frumoase decat ale sale:). Apoi au aparut intrebarile. Asa s-a nascut dialogul de mai jos:

Cand sculptati, care e atitudinea fata de materialul folosit? Imbracati materialul in idee sau il eliberati de surplus?

Inainte de a trece la tratarea materialului sau abordarea lucrarii, incerc sa comunic inainte cu acesta, sau in cazul tehnicii mixte, incerc sa fac posibila comunicarea intre unul sau mai multe materiale: lemn – piatra – lemn – sticla, marmura – lemn – metal, urmarind o armonizare.

Comunicarea joaca astfel rolul cel mai important in cautarea lucrurilor adevarate, a profesionalismului, dobandind prin munca experienta vizuala, trecuta prin filtrul psihic. Incerc prin orice mijloc sa innobilez fiecare material, ducandu-l pana in ultima faza, prin slefuire sau tratare. Ma bazez pe spontaneitatea, expresivitatea sau plasticitatea pe care o ofera natura, structura, forma sau volumul materialului.

Surpriza, ineditul, vitalitatea materialului ma modeleaza. Incerc sa depasesc superficialitatea estetica vazand-o ca pe o prima treapta, incerc sa-i confer alte valente, atribuindu-i prin simbol sensuri proaspete.

Difera felul in care abordati un subiect, de materialul folosit?

Atat forma cat si materialul (de exemplu piatra) caracterizeaza o anumita epoca incepand cu perioada paleolitica, continuand cu Egiptul antic sau Evul Mediu. Incerc un mic excurs in trecut si finalizez prin interpretarea sau reactualizarea obiectelor in arta contemporana, incercand astfel sa fac sa dispara sensul pietrei de hotar ca marcare a timpului. Fiecare material are mesajul sau pe care incerc sa-l descifrez si sa-l respect: lemnul sau piatra prin esenta sau cromatica lor, vinul si graul prin semnificatie deopotriva.

Scrieti texte atunci cand sculptati sau, in general, ignorati povestea? Pana unde merge “povestitul”, explicarea, intr-o sculptura?

Ma feresc de schite premergatoare si povesti, considerand ca mi-ar ingusta raza de actiune si setea de creatie care vine lucrand. Exista o ierarhie in straturi si substraturi, o varietate de a percepe realitatea sau sensuri pe care fiecare le gasete si le adapteaza personalitatii sale, se ating valente si interpretari nebanuite cu mai mult sau mai putin bun gust, pana si acest lucru este un act de creatie. Astfel exprimarea sau explicarea unei lucrari poate merge pana la dematerializarea acesteia intr-un sens mai mult sau mai putin bun.

Cum poate exista ironia postmoderna in sculptura, in afara de citate? Este Transcendenta Ra o replica postmoderna data pasarii brancusiene?

Ironia este de fapt un manifest comico-dramatic devenind la un moment dat o necesitate in cazuri extreme, aducand cateodata kitsch-ul si comicul in planul artistic, precum si aducerea obiectelor din plan industrial ,sau de serie, in plan manufacturial.

Ma joc de-a creatorul incercand sa armonizez, sa impac sacrul cu profanul in care omul a creat o bariera datorita naivitatii si lipsei de cultura.

De cele mai multe ori, nu creatorul, ci creatia este un reper. Sa nu ne cream idoli la care sa ne inchinam, ci naturi inconjuratoare.

Este intamplator faptul ca Regina sta la dreapta autorului?

Regina este o piesa careia ii trebuie gasita utilitatea, avand o raza mai mare de influenta decat de actiune, o marca a fertilitatii, pozitia sa ierarhica este superficial subiectiva.

Pe cine pacaleste Cainele troian?

Cainele troian e un primitivism, o masinarie, un intreg mecanism de muscat, o complexitate a simplitatii; un rational al irationalului, comic in masura in care nu esti prins in angrenajul sau. Dramaticul intervine atunci cand dintr-un capriciu ai ajuns cu el acasa.

Care este Titlul cartii?

Titlul cartii – o initiere in necunoscut, o curiozitate, poate o surpriza, o completare prin gol-plin, negativ-pozitiv.

Ce relatie stabiliti intre eros si Fructul interzis?

Se presupune ca felia a fost deja muscata iar cunoasterea e la loc de cinste. Am reusit sa surprind sacrul si profanul deopotriva, de data asta intr-o singura lucare.

Care este Mesajul mesianic?

Mesajul mesianic e pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa auda. Painea este trupul, vinul e sangele, o simbolica, o personificare.

O cutie, de data asta, opusul cutiei Pandorei, o incercare de a proteja dar in acelasi timp de a impartasi ceva din continutul sau. Prin abstract incerc sa rup cu toate reprezentarile de pana acum ale lui Iisus si sa trezesc adevarata constiinta a binelui. “Ne-am intors la Turnul Babel” si tare mi-e frica sa nu ne prabusim.

Nota: il puteti contacta pe artist la urmatoarea adresa: purcarea_dan@yahoo.com