sisif logo numărul 30
1 octombrie 2011
ISSN: 1842-0834
Revistă electronică de cultură, fondată la Craiova în noiembrie 2002
Sumar Redacţia Arhivă Contact Linkuri
Articole  >  galeria de artă
Oglinzi japoneze
Roxana Ghiţă
poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze
poza - Oglinzi japoneze poza - Oglinzi japoneze

Membră a clubului foto „Mihai Dan Călinescu, Roxana Ghiţă a participat la expoziţii de fotografie colective, în Craiova şi Sendai. În 2005, în Sendai, a avut prima expoziţie personală: Iarna oraşului meu. Imaginile de faţă fac parte din expoziţia Oglinzi japoneze, care a fost prezentată în această toamnă la Cluj, Bucureşti şi Craiova. Din 2007, postează zilnic pe blogul personal, The Floating Bridge of Dreams (www.roxanaghita.blogspot.com).

                                                                                                                

                                                                          

 

Roxana Ghiţă mărturiseşte:

Fotografiez pentru mine, pătimaş, într-o căutare egoistă a stării pe care mi-o dă actul de a fotografia şi pe care cel mai bine o descrie un vechi cuvânt grecesc, ek-stasis: ieşirea din sine, trecerea dincolo. Atât ar fi suficient de spus, dar pentru că trebuie sa mai spun ceva, altfel se supără domnişoara Cristina, voi spune că imaginile cuprinse în această călătorie niponă nu caută să arate nimic, nu caută să explice sau să informeze. Ele sunt doar o stare, din nou acest cuvânt, şi vor să fie privite/primite ca atare, o stare sufletească pentru care japonezii au găsit un nume, intraductibil, ca toate stările în care sufletul îşi caută expresia într-o limbă anumită, şi doar în acea limbă: mono no aware. Mono no aware (物の哀れ) desemnează empatia cu care subiectul se deschide lumii, în momentul culminant al realizării impermanenţei tuturor lucrurilor, al efemerităţii frumosului. Emoţia dominantă este tristeţea dulce-amară, melancolia visătoare.

\
România Culturală
Centre International de Recherches et Etudes Transdisciplinaires
E-revistă de cultură fondată în 2004
Editura Herald
Agenţia de carte