Virtualul şi potenţialul sunt două trepte din scara ontologică a realului subiectiv ce tinde spre actualizare, obiectivizare şi, prin urmare, spre un plus de esenţializare. Scara ontologică a realului subiectiv-obiectivizat cuprinde următoarele trepte: posibil, potenţial, probabil, virtual şi real obiectiv. Aceste stadii sunt ascendente încadrându-se şi, mai apoi, înălţându-se spre nivele mai esenţializate şi esenţializate până la nivelul realului obiectiv brut sau, mai degrabă, la realitatea subiectivă obiectivizată.

Potenţialul este treapta intermediară între posibil şi probabil. Se află în sfera subiectivităţii pure cu tendinţe medii de actualizare şi obiectivizare.

Sfera sa este mai apropiată de cea a posibilului decât de realitatea obiectivă, ceea ce demonstrează o dinamică internă aparte. Dinamica este la nivel intrinsec şi depinde de decizii interne pentru a trece la treapta următoare a probabilului. Potenţialul, dinamic în sine, deţine o infinitate de variabile real-subiective şi un nivel extrem de redus de actualizare şi obiectivizare. Decizia interioară face ca multitudinea de divers şi variabil din sinele său să fie reductibilă la probabil, prin acest mecanism se atinge un grad mai înalt de esenţă. Realitatea potenţialului stă în tensiunea şi lupta permanentă dintre sferele posibilelor umane şi a probabilelor umane, este imanentă şi relativă subiectului care caută, cercetează şi, mai apoi, decide asupra tuturor variantelor şi variabilelor de comportament, de acţiune, de reacţii, de opţiune, de valoare, etc. Potenţialul însumează toate aceste infinite şi diverse variabile şi hotărăşte probabilitatea unora sau posibilitatea şi imposibilitatea altora.

Virtualul este „aproape” realul obiectiv, este o cvasi-realitate. El reprezintă o imagine, sau, mai bine spus, imagini similare realului obiectiv, nefiind incă obiective sau actualizate.

Virtualul ţine de o sferă intermediară între subiectiv şi obiectiv, sfera viitorului obiectiv, actualul subiectiv. El cumulează variante reduse cantitativ şi calitativ, situându-se la nivelul de esenţializare dintre probabil şi realul obiectiv, variantele reprezintă pasul necesar şi clar stabilit de dinaintea actualizării şi obiectivizării. Sfera virtualului este mai concretă şi de o natură mult mai puţin dinamică decât cea a potenţialului. Acest nivel tinde spre o actualizare şi obiectivizare maximă, fiind stadiul viitorului obiectiv şi, în consecinţă, având un grad mai înalt de esenţă decât potenţialul.

Virtualul ca treaptă a cvasi-realităţii obiective conţine în sine variante limitate ceea ce denotă o maximă actualizare şi obiectivizare, are un grad mai înalt de esenţializare cuprinzând în sine un cuantum minim de subiectiv şi o cantitate şi calitate disproporţionat mai extinsă şi vastă de real obiectiv viitor. Aşadar, potenţialul trebuie să treacă prin probabil pentru a ajunge virtual, iar virtualul nu poate deveni niciodată potenţial datorită esenţei şi naturii sale care îl împinge spre real obiectiv şi actualizat. Potenţialul are o sferă mult mai extinsă decât sfera virtualului, el fiind cumulul de Multiplu şi Divers comportamental, axiologic, ontologic etc., pe când virtualul există între limitele deciziilor luate anterior şi este fixat în hotarele devenirii sale obiective şi actualizate.

Virtualul se comportă ca o cvasi-realitate obiectivă, păstrând, totuşi, sfera subiectivului dependentă de el, potenţialul, în schimb, se arată dinamic ontologic şi în continuă devenire şi extindere datorită infinităţii sferei posibilelor a cărei treaptă superioară este.

Există în potenţial o mai mare libertate de mişcare şi o largheţe a infinităţii variantelor, pe când în virtual există constrângerea obiectivizării şi actualizării şi mărginirea spre singular a opţiunilor şi variantelor.