Mă bucuram acum, în sfarşit, de liniştea zborului de noapte şi de semi-întunericul din avion. Reuşeam să aţipesc câte o jumătate de oră maxim şi de fiecare dată mă trezeam mai obosită şi mai amorţită. Verificam coordonatele şi progresul zborului pe ecranul mic din faţa mea la fiecare trezire şi eram tot la ore distanţă de destinaţie. Îmi doream să scap de vuietul şi ţiuitul din urechi şi să mă pot întinde. Nu mai voiam să mă mai uit nici la televizor, nici să citesc, nici să ascult muzică. Voiam să treacă ce mai rămăsese din cele unsprezece ore de zbor.  Unsprezece ore... şi tot atâtea limbi oficiale în Africa de Sud, mă gândeam. Aş fi vrut să fi putut vorbi zulu sau xhosa sau măcar câteva fraze esenţiale în Afrikaans. Fenegalo ar fi fost cu adevărat ceva, este un amestec al tuturor celorlalte limbi africane.

Dintre toate metodele de a–mi omorî timpul, am decis să ascult Afrikaan Beats şi să mă scufund din nou în acea stare de oboseală, excitare şi aşteptare. Călătoream pentru prima dată spre emisfera sudică. Aşteptam să descopăr Africa de Sud despre care auzisem atâtea şi să mă bucur de sentimentul de noutate, indiferent de cât de pozitivă sau negativă ar fi fost acesta. Eram conştientă atât de frumuseţea ei, dar şi de violenţa şi criminalitatea  atât de mediatizate.

În momentul în care am ajuns deasupra Johannesburgului şi am văzut cerul roşiatic al dimineţii de vară, razele soarelui străbătând norii împrăştiaţi şi am privit în jos spre pământul african, am simţit acel gol în stomac şi îmi doream şi mai mult să ating pământul cât mai repede şi să mă bucur de soare şi de aerul verii. Cerul senin şi soarele arzător dădeau impresia de calm şi amorţire, deşi în jurul aeroportului se auzea forfota tipică unui oraş mare. Călătorind dinspre o Londră ploioasă şi rece, tânjeam să respir adânc aerul de vară şi mirosul de asfalt încins de soare. Am făcut câţiva paşi în apropierea Aeroportului O. A. Tambo, pe the highveld, i-am observat pe oameni cu interes şi mai ales captivată de limba Afrikaans şi cam acesta a fost primul meu contact cu unul dintre oraşele cotate a fi cele mai periculoase din lume, cu gratii la toate  ferestrele  şi uşile şi cu grădini decorate cu garduri de sârmă electrică. Ştiam lucruri mărunte despre istoria Africii de Sud. Însă îmi erau evidente două aspecte importante deja. Se simţeau încă reverberaţiile apartheidului şi influenţa puternică a colonizării engleze.

Primele zile le-am petrecut în Gansbaai, un orăşel pe coasta de vest, spre Atlanticul de Sud, cunoscut drept capitala mondială a marelui rechin alb. Pe muntele din faţa casei unde eram cazaţi era inscripţionat cu litere mari, în vegetaţie,  numele oraşului care, aveam să aflu mai târziu, fusese dat după un stol de gâşte egiptene care obişnuiau să îşi facă mii de cuiburi prin aceste ţinuturi. Am făcut o plimbare scurtă pe malul oceanului în prima dimineaţă înainte ca măcar soarele să răsară. În larg fusese furtună, motiv pentru care the great white shark diving a fost amânată pentru a doua zi. Aerul era proaspăt, nu rece, muntele era ascuns într-un abur dens, afară era o lumină gri-albăstruie ca şi cerul, mirosea a alge, nisipul fin, alb şi rece şi valurile care se spărgeau cu furie de stânci încercau parcă să îţi povestească despre puterea oceanului. Câţiva pescari îşi pregăteau undiţele, nişte oameni îşi plimbau câinii pe plajă.

La ora 8, căldura era aproape de nesuportat, începea să se simtă mirosul de braais, adică al grătarelor. Există, cred, 5 lucruri extrem de importante pentru sud-africani. Nu aş putea să le ştiu ordinea exactă,  dar acestea sunt: rugby, bere, braai, billtong şi soare. Billtong este carne de vânat uscată şi este pretutindeni în Africa de Sud. Snack-ul favorit. Cea mai întâlnită carne este cea de struţ.

Aşa cum în ţara noastră se văd turme de oi pe câmpuri, aşa se văd struţi în Africa de Sud. Masculii, în mod ironic, sunt mai frumoşi decât femelele şi mai apreciaţi pentru carnea şi penele lor. Un ou de struţ este echivalentul a 25 de ouă de găină şi rezistă sub o greutate de până la 90 de kilograme. Struţii sunt creaturi foarte nostime, după părerea mea, cu ochii mari, curioşi, genele lungi şi frumoase.

Gansbaai mi-a oferit prima porţie de adrenalină din călatoria mea în Africa de Sud. Vizita scurtă în the shanti town, într-un shabim, mai precis una dintre comunităţile oamenilor de culoare nefavorizaţi şi plăcerea, onoarea şi spaima de a fi aproape de the great white shark. Nu mi-a făcut niciodată plăcere să văd animale în captivitate, oricât de rar întâlnite şi de greu ar fi să le poţi vedea în mediul lor natural. De aceea, unul dintre lucrurile care mi-au plăcut enorm a fost faptul că am reuşit să văd unele dintre cele mai grozave creaturi din fauna planetei pe tot parcursul călătoriei mele în Africa de Sud şi toate erau în mediul lor natural.  De la rechinii albi din Gansbaai cu ochii ca de plastic (nu degeaba sunt numiţi şi moartea albă) până la elefanţii de la Addo Elephant National Park, crocodilii leneşi de la Cango Ranch – National Encounters şi leii albi, leoparzii, rinocerii, hipopotamii, zebrele, girafele şi multe altele a căror denumire nici măcar nu o ştiu în româneşte, din păcate, pe care le-am văzut pe parcursul turului Safari.

După săptămâni de natură sălbatică, de observat animale, de înotat cu crocodili, de furtuni la ocean, de zile toride, nisip şi valuri, de învăţat să reperez anumite constelaţii pe cer, cum ar fi The Southern Cross şi Orion’s Belt, de mâncat cele mai delicioase grătare, billtong şi boerewors, de gustat shot-uri africane şi de băut în stil road kill, şi după cea mai adrenaline pumping bungee jumping de pe podul Bloukrans, de la 216 m înălţime, am experimentat şi puţin din city-life-ul african al Cape Townului.

Construit la poalele muntelui Table, tasat ca o masă, de unde şi denumirea de Table Mountain, cu deschidere la oceanul Atlantic, Cape Town este cea mai populară destinaţie pentru turiştii care merg în Africa de Sud.

Table Mountain, cu norii adunaţi deasupra, care arată ca o faţă de masă aşezată peste munte, vântul denumit the cape doctor pentru că vine să ia toţi germenii şi virusurile din oraş şi să îi ducă spre ocean, florile roşii care cresc numai pe Table Mountain, insula Roben văzută în depărtare de pe vârful muntelui, Chapman’s Peak, bay-urile, Camps Bay, Hout Bay,  Simon’s Town, o plajă invadată de pinguini africani, turul de degustat vinuri în Stelenbosch, the informal settlements - barăcile unde locuieşte populaţia de culoare defavorizată, déclassé, Clifton Hill - cea mai bogată zonă a Cape Townului, unde cele mai frumoase vile sunt construite cu vederea spre oceanul Atlantic sunt numai câteva din locurile şi lucrurile care trebuie văzute.

Oraşul emană bogăţie. O bogăţie de frumuseţe naturală, dar şi materială. Este o parte foarte importantă a Africii de Sud, dar nu o reprezintă în totalitate.

Istoria ţării influenţează încă prezentul, iar faptele şi sentimentele din anumite perioade istorice nu pot fi ascunse. Este o ţară în care sunt încorporate alte mici ţări, fiecare cu stadiul ei de civilizaţie, de frumuseţe, bogăţie sau sărăcie. Am fost la fel de marcată de abundenţa de lucruri, ca şi de lipsa multora dintre ele. Contrastul este enorm.

În mod ironic, după călătoria mea în Africa de Sud, am primit cadou o carte despre Africa de Sud a anilor 1945-1946. Se numeşte The Power of One şi este scrisă de Bryce Courteney. Povestea este a unui copil, un Rooinek (un african englez alb) de şapte ani care învaţă ce înseamnă forţa malefică a rasismului, ura dintre Boers si Rooineks, prezintă frumuseţea triburilor africane, a vrăjitoriilor, a limbilor diferite, a nedreptăţii, a puterii religiei, a influenţei naziste în acea perioadă, a reformei în închisori, a oamenilor, a locurilor şi a prieteniei dintre oameni, indiferent de culoare şi religie. Citind această carte, am înţeles mai bine ceea ce am vazut şi am descoperit mai multe dintre piesele care pentru mine alcătuiesc puzzle-ul Africii de Sud, în special cele care reflectă istoria. Un puzzle atât de complex. Am descoperit îndeajuns de multe piese ca aceste locuri să mă atragă şi să mă cheme în continuare, dar, evident, nu îndeajuns de multe ca să afirm că le cunosc în totalitate.

Aştept să descopăr munţii şi colibele din Transkei într-o vizită următoare.

Alles Van Die Beste!