Zi de decembrie îmbrăcată în gri.

     Mă uit pe geam din biroul în care lucrez de un an de zile şi mă întreb ce mai poate spăla acum ploaia de afară.

    Ar fi bine dacă ar putea să îmi limpezească mintea tulburată de mii de gânduri, dacă ar putea să mă spele de plictiseala care m-a cuprins. Atenţia îmi este atrasă de fel şi fel de lucruri şi nu reuşesc să mă concentrez pe nimic. Acelaşi sentiment pe care l-am avut când am ajuns în Londra pentru prima dată, acum mai mult de şase ani. Cer gri şi aceeaşi ploaie măruntă. La aeroport - the tube map. Frumos colorată, fiecare linie cu un nume şi o culoare corespunzătoare. Aproximativ 340 de staţii. Welcome to London!

    Mă uit în jur şi văd feţele apatice ale colegilor mei, office workers, care acum privesc dincolo de ecranele calculatoarelor în faţa cărora stau câte opt ore pe zi cel puţin. Jumătate din munca lor se reduce la surfing the net. Valuri de websites surfed and re-surfed.

    Pe fereastră - aceeaşi privelişte. Tristul Ransome’s Dock, care acum nici măcar nu mai găzduieşte bărci, apa murdară a Tamisei, clădiri cu birouri şi acelaşi cer înnorat, apăsător.

    Azi dimineaţă m-am trezit cu o resemnare tristă.

    Îndată o să fie Crăciunul. Unde a dispărut magia?

    Sunt într-unul dintre cele mai mari şi frumoase cities din lume, luminile de Crăciun din oraş sunt într-adevar spectaculoase şi luxuriante, Oxford Street- paradisul celor care trăiesc pentru cumpărături explodează de lumini şi decoraţii, fiecare department store este acum un cadou împachetat în scântei. O explozie de roşu, auriu şi argintiu. Aşa numiţii Buskers îi delectează pe trecători cu muzica lor de sezon, iar voluntarii pentru industria caritabilă, îmbrăcaţi în Santa’s suits, speră să obţină fondurile necesare pentru cauzele lor nobile. O plimbare pe malul Tamisei de la Westminster spre London Bridge te convinge de ingeniozitatea englezească pentru decoraţiile de iarnă. Fiecare pod este luminat şi decorat. Muzeul Tate Modern e înconjurat de copaci vii, îmbrăcaţi în fel şi fel de lumini colorate. Toate luminile clădirilor şi ale străzilor se reflectă în apa Tamisei, dând impresia unei duble fantezii. Pentru mulţi este într-adevăr o lume de vis oferită de bogaţia şi creativitatea britanică, fapt confirmat de blitzurile aparatelor de fotografiat ale turiştilor care te orbesc la fiecare secundă.

    Eu de ce nu pot regăsi magia?

M-am transformat într-un westerner care nu mai poate aprecia frumuseţea decoraţiilor de Crăciun fiindcă le poate vedea la fel de spectaculoase în fiecare an? Nu.

    Le apreciez fiindcă ştiu că resurse mari de electricitate sunt consumate şi ştiu că sunt oameni care muncesc din greu să ne surprindă dimineaţa cu încă şi mai fascinante şi mai interesante decoraţii decât cele din anii trecuţi.

      Ştiu care sunt hoţii de magie.

    Magia mi-a fost furata de mulţimea oamenilor – the consumer, care invadează totul cu superficialitatea şi lăcomia lor. Christmas holidays = shopping & more shopping, reclame care te conving că trebuie să cumperi tot ce se găseşte în magazine. Nu ai timp de magazine? Există internetul – shopping online. Cam asta este esenţa sărbătorilor de iarnă aici sau cel puţin la această concluzie am ajuns eu. Toată lumea se bucură nu de sosirea sărbătorilor de iarnă, ci de sosirea  minunatelor sales şi a vânătorii de bargains. Cozi interminabile, magazine devastate, copii care plâng şi cer să fie duşi acasă, părinţi care se ceartă şi bilioane de pungi şi plase - plasticul toxic în care ne ducem the precious goods acasă.

  Cinismul englezesc... Nu pot să mai găsesc plăcere în forfota şi frenezia cu care oamenii cumpără, distrug şi risipesc.

    Disperarea de a cumpara orice şi cât mai multe creează inevitabil o aglomeraţie infernală oriunde mergi. Ca să poţi străbate străzile cu high street shops trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare şi să fii pregătit să te mişti în ritmul pe care îl dictează mulţimea. Nu vreau să menţionez haosul care se creează pe transportul public sau cantităţile de monoxid de carbon emise de fermecatoarele double deckers, multe şi roşii toate, şi de tot restul traficului. Nu am cum să nu-l simpatizez pe Ken Livingstone, primarul Londrei, care a introdus the congestion charge – taxa pe care trebuie să o plăteşti dacă vrei să ajungi în centrul Londrei. Are ca rezultat reducerea de trafic din centrul oraşului, zonele 1 si 2, şi diminuarea neplăcutelor fuel exhausts. Tesco Supermarkets deschise 24 de ore au ajuns să ofere discounts celor care îşi fac cumpărăturile noaptea ca să evite superaglomerarea în timpul zilei. Se cumpără mult, se mănâncă mult şi se bea tot.

Nu sunt genul home sick, nu tânjesc după sărbătorile de iarnă petrecute în România. Şi aici nu critic ţara în care am ales să trăiesc. Iubesc Londra şi Anglia şi apreciez această lume adoptivă în care convieţuiesc cu zeci de naţii şi culturi împletite. O găsesc fascinantă şi o continuă provocare.

    Critic acum lumea întreagă sau mai degrabă lăcomia ei, risipa pe care o producem şi normalitatea cu care we take everything for granted.

    Tânjesc după linişte. Tânjesc după spaţiu. Tânjesc să respir aer nepoluat de focurile de artificii.

  Focurile de artificii sunt frumoase, luminile sunt frumoase, brazii împodobiţi sunt frumoşi. Atâta frumuseţe,  dar atât de artificială.

…

     A trecut Crăciunul, a trecut Noul An.

  Am regăsit magia pe care îmi doream să o simt, în special magia oamenilor în rândurile de mai jos, scrise pe o felicitare primită de la un bun prieten, which says it all:

 „There are no sacred sites, this year

Just introspection into what has been:

More humans circumnavigating the sun

Ever increasing mileage and artificial lights,

Building sites, gigabytes and much busyness

Our exponential growth is much too carbonated.

Longing for brighter days, naturally enlightened,

I am dreaming of a carbon-free Christmas!

Despite missing the longest night, I wish you

A healthy winter, full of rest and pondering.

A fulfilling simplicity, a New Year of discovery,

Wiser progress, and reconnection with nature.“

© imagini: Octavian Ţăranu şi Alina Vlad