Nu exista decat eternitatea din care viata este o forma, un accident.

Asa incepe Calea Searpelui . Asa este. Daca te gandesti bine, viata de aici te acapareaza pentru ca nu mai cunosti altceva. Mintea este ocupata cu tot ce tine de viata ta pamanteasca. Dar viata asta este putina, infima in masurare si mare in valoare, in ceea ce ar trebui sa facem aici. Ne irosim, ne lasam prada problemelor care nu ajuta la dezvoltarea aceea pt care noi suntem aici. Suntem aici, lasati liberi sa facem orice. Dar orice gest al nostru poate cantari usor sau greu dupa. Trebuie sa fim atenti. Suntem lasati aici sa crestem, dar putem pierde ce am acumulat pana la viata aceasta. Problemele pe care le ai sunt relative. Ele se pot sfarsi peste putin timp. Sau iesirea ta din viata poate duce la terminarea lor. Fara fiinta ta, fara constiinta ta de ele, ele nu exista.

Constientul, ca si inconstientul, - spunea Jung, si sunt de acord - fac parte din natura noastra prima. Gandeste-te cate probleme ai avea daca tot ce iti este acum in inconstient va trece in constient! Fara noi, fara viul din noi, problemele noastre nu exista. Apoi, fara constiinta ca avem problema x, ea nu exista. Dar, in momentul in care o aduci in constient, viata ta, orice act si gand al tau se raporteaza la problema x. Suntem al dracului de bine conceputi, insa trebuie sa stii ca asa cum gandesti acum este doar una din caile care-ti sunt date spre a gandi. Ai putea gandi si altfel. Dar natura omului e limitarea si de aceea nu poate vedea mai departe de ceea ce gandeste. Daca ai fi gandit altfel te-ai fi raportat la problema ta altfel decat o faci gandind asa cum gandesti acum. Faptul ca oamenii gandesc diferit ar trebui sa te puna pe niste mici ganduri. Pentru orice problema exista milioane de raportari si milioane de solutii. Apoi orice om trece, in cursul vietii lui, de la teorii la teorii, poate accepta niste teorii pe care nici in ruptul capului nu le-ar fi acceptat inainte. Nu-i ipocrizie, e doar natura noastra adevarat spus ”nelimitata”, natura noastra bogata in posibilitati. Nu inseamna asta ca si tu te poti raporta altfel la problemele tale dupa un timp in care te-ai raportat numai intr-un anumit fel? Lasa-ti portita deschisa in orice credinta a ta, in orice solutie pe care o dai, s-ar putea sa-ti apara si altele. Natura noastra este bogata, in noi sunt solutiile si raspunsurile oricat ne-am plange ca nu de noi depinde o anume situatie.

S-au facut niste statistici - iata un lucru bun in munca mea - pe romani care, atunci cand au probleme, dau vina pe ceva exterior lor?; solutiile trebuie sa le dea cineva exterior propriei persoane. E logic ca orice problema care este a ta, care te implica isi are solutia in tine. Daca nu te-ar implica, nu si-ar avea solutia in tine. Logic. Lucrurile functioneaza la fel atat in macrounivers cat si in microunivers. Legile sunt aceleasi si pentru situatii generale si pentru situatii particulare. Iti spun asta pentru ca nu cunosc situatia in care esti, o banuiesc, si-i stiu baza, fundamentul, ii stiu si rezolvarea. P entru rezolvare, tie iti trebuie curaj, exercitiul autonomiei interioare. Mai vreau sa-ti spun ca viata asta este scurta si n-ar rost sa pierzi ani spunand ca nu tine de tine. Tine si de tine. Atata timp cat ajungi sa vezi asta mai exista o rezolvare. Dar, atata timp cat tu nu crezi, situatia aceea va dura. Vreau sa-ti spun ca suntem liberi sa facem orice. Insa ne lipseste curajul. Pun pariu ca-ti spui uneori ca vrei sa–ti iei lumea in cap, sa fugi. Solutii sunt, dar raman in stadiul ideatic. Practic tu traiesti in aceeasi problema. Zilele trec, lunile, anii si tu ai aceeasi problema. In tine este totul, dar ai uitat asta, acum esti speriata si obosita, foarte obosita si nu te mai ajuta spiritul. De aceea nu-ti vezi libertatea. Si iata cum problema asta pe tine te arata slaba, prost determinata. Stiu ca nu vei intelege cuvintele mele decat atunci cand le vei simti. A le intelege cu ratiunea acum inseamna a-ti aminti la nivel rigid, rece, ceea ce odata, poate, gandeai si simteai si tu. Numai ca acum nu mai simti. Asa cum spuneai, nu esti un om simplu. Da, nu esti un om simplu fata de tine insati, fata de viata ta proprie, interioara si exterioara. Apoi fata de ceilalti. Si nu-i o lauda ca esti asa. E o pacoste pentru tine ciudatenia ta de fiinta. Imi spui ca sunt o fiinta tanara. Ai putea fi tanara, dar iti preferi “batranetea”. Iti fac cadou un ousor plin cu toate bucuriile pe care le-ai putea trai si pe care le pierzi stand asa, ti-l fac cadou pentru a vedea ca sunt undeva in exteriorul tau si nu in tine, iar neputinta de a fi in ele poate te-ar face sa rabufnesti si sa zici “it`s enough” cu cacatul asta, vreau sa traiesc!

Uneori te duci singur si privesti, privesti orice, pentru a te lasa la o parte pe tine cu aceleasi ganduri. Te duci sa privesti ceea ce este oricum parte din tine. Si nu poti, te intrebi de ce. Combinare haotica de elemente deja create. Cam asta suntem, cam asta facem. Fiecare suntem pentru celalalt un Procust cu pat; ne masuram si suntem masurati. Nu putem lasa sa fie. Uneori instinctivi, de cele mai multe ori in momentele nepotrivite, uneori rationali, ne batem cu pumnii in piept ca suntem, ca facem, ca lasam, ca suntem buni, ca … - dar ce nu spunem?!? - … si ne autoconvingem. De ce nu suntem multumiti?? Ce ne impiedica?? Priveam la incercarile mele, la nereusite, o viata din ganduri … m-am saturat sa critic, sa analizez, sa incerc combinatii de lucuri, sa fiu Procust pentru patul meu de dorinte. Cine sa se potriveasca daca nu toti oamenii?? Cine sa-mi ia valul de pe ochi in toata aceasta masurare daca nu eu?? Cum as putea sa spun ca unul nu mi se potriveste cand, prin asemanare si unitate, suntem la fel??

Ieri, cineva imi povestea despre posesivitatea lui fara sa-si spuna siesi ca despre asta vorbeste. Nesiguranta creaza starea de agatare. Deci posesivitatea. Cum adica exista lucururi care nu ne plac? Suntem o mare de frumos, numai gandurile si combinatiile de ganduri ne fac urati, nelasandu-ne sa vedem frumosul. Ce sa-i spun eu lui despre proprile sale ganduri?? Sa i le cuantific?? Sa le analizez?? De ce?? Detasarea nu-i un lucru usor in faza incipienta insa stie cineva ce sa faca cu detasarea??