Foto: Constantin Concu – AAFR

„Lumea pe care o vezi si oameni care se misca in ea nu sunt decat propriile tale ganduri. Poate exista lumea fara tine ? “

Sri Ramana Maharishi

Fiinta umana este singura, fiecare ins, intr-un sens profund este solitar. Omul se naste si moare singur.

In fotografie nu sunt sugerate inceputul ori sfarsitul, putem presupune ca este vorba, mai degraba, de o creanga, de o ramura, nuia. (Vezi, semnificatia la Nuielusa de Alun ori la Vascul druidic, ce aveau rol initiatic, in vechime). Mai mult, aspectul sinuos, spiralat aduce a carare, poteca, drum.

Firul Ariadnei si Creanga de Aur sunt simboluri complementare.
Insa, ceea ce ne intereseaza este aspectul psihic si existential al acestei Crengi a Vietii ori Carare a Vietii, oricum am denumi-o.

A cauta sa intelegem sensul propriei vieti, al existentei acesteia, aceasta cautare contine ea insasi, premisa unei finalitati pe masura aspiratiei (Vezi, verticala ascendenta, ce te poate conduce, calauzi). Pentru aceasta, nu este nevoie de nici un efort special, caci singurul lucru cu adevarat necesar in aceasta calatorie este acela de a invinge ignoranta.

Oamenii care nu sunt interesati de aceasta cautare, pur si simplu isi risipesc viata.

Intocmirea cadrului preceda ( spre deosebire de artele traditionale pictura, sculptura ) subiectul propriu –zis, nu atat din punctul de vedere al tehnicii, ci cu precadere ontologic. Intr-adevar, pentru cei ce au „ochi de vazut“ cadrul nu se reduce, nu se limiteaza la redarea unei simple si banale crengi de copac. Compunerea lui este lirica , este o stare sufleteasca.

Liniile de forta ale acestui cadru sunt crengi arhitectural-ontologice pe care cresc, inverzesc, inmuguresc si se trec, ofilindu-se, frunzele, florile si fructele (procese firesti ale parcurgerii stadiului uman).

Aceasta trecere e aceeasi. Oricine o traieste, constient sau inconstient, insa experienta artistului, a omului de exceptie, sau mai bine spus, a celui ce are mintea si sufletul deschise in aceeasi masura, experienta aceluia este diferita, distincta.

Subiectul compozitiei este arborescent . Nu putem vorbi de simetrii, etc. putem totusi sa sesizam similitudini intre sufletul insingurat al artistului si sentimentul de solitudine, pe care inevitabil de frapant ti-l trezeste un copac, un arbore.

Oamenii, la fel ca si copacii sunt singuri in Marea lor Trecere prin aceasta viata; oamenii, la fel ca si copacii sunt Unici in marea Diversitate a Minunatului Spectacol, numit Viata.

Fericirea singuratatii nu se afla in locuri retrase, ci se poate resimti la fel de bine si in locuri zgomotoase. Dar Ea, nu trebuie cautata nici in Singuratate si nici in Multime, ci in Ea Insasi.

Simbol al vietii in continua evolutie, in ascensiune spre cer, Arborele, e simbolul vietii si al mortii.

Viata si Moartea, semnificantii extremi ai Arborelui fara inceput si fara sfarsit, reusesc sa se reuneasca intr-o singura imagine Crucea , dimensiune a suferintei din taramurile lumii samsarice, simbol al armonizarii si echilibrarii, crucea uneste si spiritualizeaza elementele, facand posibila trecerea pe un nivel de fiintare superior.

Craiova , 20 ianuarie 2004.