Cleopatra alunga cu un gest plictisit alaiul tacut de sclave. Cardul disparu lin, ?mbatand aerul cu parfumul uleiurilor de santal si mirt ce rasfatasera mai devreme trupul reginei. ?si mai admira o data satisfacuta frumusetea rasfranta ?n argintul lustruit al oglinzii. Se tranti lenesa pe patul ?ncarcat de perne si batu de trei ori din palme. O nisa din perete se crapa usurel . Tanarul arap pasi timid catre altarul reginei. Cuminte, se apleca si saruta din varful buzelor degetele picioarelor regale.

- De unde esti, baiete ?
- Din Etiopia, stapana, sopti speriat negrul.
Cleopatra studie viclean perfectiunea chipului de abanos ce astepta ?ncordat un semn.
- Vino !, porunci ea.
Arapul se scurse ascultator ?nspre pulpele ravnite de-o lume-ntreaga. Apoi, cu gratia unei pantere negre, ?nfasca prada regala si-i strivi patimas buzele ?ntr-ale lui.Ahhh, murmura Cleopatra cu toate simturile cutremurate de placere.
- Ce dracu mormai acolo, Vintila ?
- Nimic.
- Vintilaaa ! Trantore !
- Ce ? Ce-i ?, balbaii nauc domnul Vintila.
- Sunt ! Va bateti joc de mine !
- Da’ cine-I de vina, nevasta, ca ai tu bucurii sa deschizi piata, ?n loc sa astepti ca un om sanatos la cap o ora normala ? M-as fi trezit si mergeam naibii cu tine, scapam de gura asta spurcata !, bombani Vintila.
Madam Rozica era, ?nsa, demult ?n bucatarie hohotind isteric.
- Femeie bolnava de nervi, maraii ?nciudat Vintila.
- Ce dracu’ aveti ? Chiar nu poate sa existe o duminica linistita ?n casa asta ?
Daria era primul nascut al familiei Papacostea. Frumoasa, naravasa, proaspata posesoare a 22 de ani, Daria fusese ?ntotdeauna copilul preferat al domnului Vintila. O vedea cu ochii mintii, mogaldeata toata numai ochi si bucle. “Tati, ia zi-mi mie….”. Pana sa-si termine ?ntrebarea peltica, papusa vie I se si catara pe genunchi si-I rasucea pe degetul grasut cateva fire din mustata. “Draga tatei…”, gandi melancolic Vintila.
Fata trecu ca o furtuna pe langa el si tranti nervoasa usa de la baie.
- Vintila, ce-ai ?ntepenit ca momaia-n usa ? Da-o-n ma-sa de lene si treci la curatat cartofi ca acu’ vine omu’ ala !, ameninta vocea din bucatarie.
Vintila stia ca un minut de ?ntarziere ?l poate costa linistea pe-o saptamana-ntreaga. Asa ca uita de cafeaua ce-I facea cu ochiul ?n ibricul de pe coltul aragazului, uita si de placerea tihnita a tigarii si oftand amarat se agata de cutitul bont ?ntins vitejeste de madam Rozica. Parca si cartofii burtosi ?nghesuiti ?n sacosa de rafie chicoteau pe ?nfundate de soarta lui.
Madam Rozica ba tropaia inutil ?n jurul chiuvetei, ba dadea ture pe langa aragaz inventariind pentru a nu stiu cata oara mancarurile ce urmau sa impresioneze apetitul si hotararile importantului musafir.
- Bai, mai ?ncetati cu nebunia asta. ?n definitiv nici nu stiu daca am chef sa vina la masa Laurian !, se rasti Daria ?ngrozita de agitatia din bucatarie.
- Da’ chiar, Rozico, ce tot dai pe foc cu Laurian asta ?, prinse glas domnul Vintila . Lasa fata sa hotarasca singura ce are de facut !
Eh, cuvintele fetei fura pentru madam Rozica canistra de benzina varsata-n cap, iar curajul neasteptat al lui Vintila chibritul criminal.
- CE FAAACE ? Va aliati contra mea ?
Dintr-o data urletele femeii devenira baritonale. Gatlejul ?nnecat de furie al Rozicai arunca ?n timpanele razvratitilor horcaituri de animal lovit de moarte. O paraitura groaznica la subrat ?mprastie nervii Rozicai ?n rauri de lacrimi aburind caraghios lentilele groase.
- Mi-am sacrificat tineretea pentru voi, nenorocitilor ! Am ajuns sa umblu ?mbracata ca o cersetoare ca sa va fie voua bine!, ?ncepu eternul refren lacrimogen madam Rozica.
- Nu vezi ca esti dementa ? De ce dracu’ umbli cu rupturile astea pe tine cand ai ?n dulap halate bune ?Nu vezi ca esti penibila si paranoica ?, ?ncerca ?n sila Daria sa stavileasca lamentarile mamei.
- …….a dracului ! vocifera ?nfundat madam Rozica.
- Maamaa ! Maaama!, zgarie fundalul exploziv o voce sacadata.
- Na’ ca s-a trezit si experimentul genetic !, constata acid Daria.
- Hai la mama, comoara !, striga brusc ?mblanzita madam Rozica.
Bucataria stramta ademeni ?n sfarsit pe cel mai tanar membru al familiei Papacostea, scolarul Manuel. Pesemne ca ar fi fost un baietel dragut daca natura nu l-ar fi procopsit cu o mandrete de cap, mare si degeaba, ca un bostan. Mintea copilului nu dadea semne de dezghet nicicum si, desi ajunsese, gratie jelaniilor Rozicai, ?n clasa a treia, sotiile si curiozitatile ?i ramasesera poticnite undeva pe la patru-cinci ani. Madam Rozica ar fi facut ?nsa moarte de om pentru odorul ei. Nu vroia sa recunoasca ?n ruptul capului ca lumina ochilor ei ar fi ALTFEL decat ceilalti copii. Desigur ca puiul ei era doar mai sensibil (se mangaia ?n gand ?nainte sa adoarma, Rozica ) si de-asta ajungea invariabil ciuca batailor si la scoala si pe strada. Oamenii sunt rai. Ea ?nsasi era o victima. Victima tuturor. Victima ?mpiedicatului de Vintila, victima ironiilor Dariei, victima vecinilor barfitori, victima starii vremii, totul, dar totul o chinuia si o sacrifica pe madam Rozica. “Sacrificiu” era cutitul ?ndreptat spre beregata. Cu “sacrificiu” ?n frunte terorizase tineretea sotului, blandul si visatorul profesor de istorie Vintila Papacostea. ”Sacrificiu” otravise din fasa entuziasmul si bucuriile copilaresti ale micutei Daria. Manuel era singura forma de viata care se sprijinea din plin pe protectia si rasfatul daruite cu inexplicabila generozitate de Rozica.
- Sa-ti faca mama o omletica ?, ?ntreba numai miere madam Rozica.
- Iiii….nuu. Maama, ma duc cu bicicleta, silabisi tamp Manuel.
- Cum vrei tu, papusa, aproba strangand spuma din supa Rozica.
Manuel ?si tar? zgomotos bicicleta ruginita din balconul ?ntesat de borcane goale pana la usa dinspre palier.
- Sa-I pui si lant, fraiere, ?l biciui din prag Daria.
- Cat de rautacioasa esti!, o mustra Madam Rozica. Parca n-ar fi fratele tau !
- Scuteste-ma cu retardatii, taie Daria ?mpaciuitorul elan matern.
Vintila ?nnota tacut ?n mormanul cojilor de cartofi. Cleopatra adormise cu bratele ?ncolacite de gatul frumosului negru.
- Vintila, cat mai descanti cartofii aia ?,?i ?ntrerupse reveria vocea de trompeta sparta a Rozicai.
Usa de la intrare scartai din balamalele neunse si capul mare al lui Manuel se strecura ?nauntru.
- Ha, parca-I trofeu de la vanatorii de capete!, izbucni ?n hohote cristaline Daria.
- Hi, ?ndrazni sa rada firav si Vintila din coltul lui.
- Bestii… ,strivi printre dinti Rozica. Batjocoriti baiatul !, Apoi, ?ncalzindu-si glasul :
- Da’ ce-ai mama ?n brate ?
- Au, de unde dracu’ ai raia asta ? ?ntreba Daria cu privirea lipita de ghemotocul murdar ce se zbatea ?n mainile lui Manuel.
- Maamaaa, am gasit o pisica-n scara !
- Da-o dracului ! ?si pierdu rabdarea buna mama. Te umpli de bube, Manuel mama, zvarle-o repede afara !
- Arunca-te si tu dupa ea , Frankenstein !, nu rata ocazia Daria.
- C-oi fi tu perfecta, vagaboando !, protesta jignita ?n locul puiului, madam Rozica.
Jumatatea de paine ce-I flutura pe langa tampla acrosand ?n zbor ochelarii ?i aduse aminte ?ntr-o secunda madamei Rozica ca lipsa de perfectiune a “vagaboandei” se lasa cu vanatai .
Vintila se bucura strans covrig pe scaunelul de langa geam ori de cate ori fata LUI astupa cum se pricepea ea mai bine gura nevestei. Rozica se temea de furia Dariei, oricat n-ar fi recunoscut.
Sensibilitatea tanarului Manuel se concentra mai ?ntai ?n priviri lacrimoase, dupa care cobor? gutural ?n fundul gatului, de unde slobozi cu nesat ragete disperate, cu ochii la maica-sa :
- Aaaaaaaaaa…..
- Casa de nebuni !, cugeta Daria si disparu dezgustata ?n camera ei. Se pravali pe patul desfacut si-si propti gandurile ?n tavan. Laurian… Laurian…Ii venira-n minte noptile de asa-zisa dragoste. Corpul lui greoi misunand peste tineretea ei…Mirosul statut de om batran …Plescaielile lipicioase cu dare de saliva pe gatul si sanii fragezi. I se ridica stomacu-n gat cand isi simtea pielea ?ncleiata de ?mbratisarile lui unsuroase. Nu. Nu putea sa ?mparta patul cu el. Nu vroia sa-si vanda somnul strainului care sforaia ca un motor ?nnecat de tractor. “Of…”, suspina Daria ?ngandurata.
?n bucatarie zarva era desavarsita. Pe masura ce acele ceasornicului mai muscau o felie din timp, panica Rozicai crestea ?n asa hal ca ?ncepuse sa aduca a bomba pe doua picioare.
- Vintila, nu te mai mocai ! Scoate iute din dulap farfuriile alea bune ! Sterge paharele! Auuu ! Nu cu servetu’ ?mputit, ?ngramaditule ! Misca-te la sertaru’ cu curate ! Repede, Vintila, repede ! Vai de mine, parca-I fi strain de casa asta !, tipa ?nvartindu-se de colo-colo titirezul dolofan.
Vintila se vantura aiurea, definitiv zapacit de gura consoartei.
- Nu mai topai ca un pitigoi batran ! Oh, Maicuta Domnului, cu ce-oi fi gresit ?…, se lamenta femeia varata jumate-n frigider.
Un pocnet sec curma dintr-o data reprosurile Rozicai. Cu sprinteneala de gazela ajunse aproape instantaneu peste umarul vinovatului.
- Ai spart castronul de la mamica, talambule ! suiera ?n urechea lui Vintila.
- Da’ da-l ?n pustii, nebuno, ca era crapat de-acu’ zece ani !, se apara prea putin convins Vintila.
- Sigur, ce-ti pasa tie ! Mamica, saraca, ne-a cumparat din truda ei vesela. Carpanoasa de ma-ta mi-a dat barbat cu diploma ! Handicapatule ! pufni cu dispret madam Rozica.
- Apropo de handicapati, interveni Daria din usa. Vezi ca daca nu-ti convingi odorul sa ia o pauza de la ?mpuscat rate pe televizorul meu , ti-l gasesti jumulit ?n strada.
- Vai, Daria, cu cine semeni asa de rea ?, pali mama.
- Eh, cu cine ?! Cu tine, ?ti dai seama ! Si cu zgripturoaica de ma-ta!, se explica Daria ?ntre doua ?nghitituri de Cola.
Madam Rozica amuti clatinand din cap a paguba. Vintila clipi smechereste catre fata LUI.
Fara-ndoiala ca Daria ?i semana bucatica-rupta. La vremea sa fusese o frumusete de barbat. ?nalt, drept ca bradul, parul pana corbului numai inele, ochi negri de dracusor sugubat, gropite-n obraji, piele smeada, buze pline, ce mai, multe inimi s-or fi fript de dorul lui Vintila. Vigilenta tinerei Rozalia starpise ?nsa orice firicel de fumuri din mintea proaspatului ?nsuratel. Iar piciorusul ?n condur alb de mireasa s-a trezit peste noapte ditamai senila de tanc. Visele sarmanului Vintila au avut destin crud de rosie cazuta din plasa gospodinei ?n mijlocul caldaramului.
Deodata soneria ragusita sparse zumzetul duminical si ?ntreaga suflare papacostiana se napusti ?n holul de la intrare.
- Aoleu, a ajuns mai devreme !, tipa madam Rozica.
Vintila se posta falnic langa cuier, de altfel singurul loc mai ferit de coatele nevestei si piruetele lui Manuel.
- Incercati sa pareti si voi normali !, sopti deloc prietenos Daria ?nainte sa deschida larg usa.
?n sfarsit, silueta mult-asteptatului Laurian se lati si ea peste ?ngramadeala generala, ?n holul devenit instantaneu punte de corabie ?n plin naufragiu.
- Ne raspandim prin sufragerie sau ne-nvartim aici pana facem cratere-n parchet ? invita ?n felul ei Daria.
- Dar asteapta Daria draga sa se faca si Laurian comod !, ?ndemna Rozica cu ochii jucand pe sacosele frumos colorate ale musafirului.
Vintila ?l studie ?ncruntat pe sub sprincene. Nu-i placea Laurian. Instinctul sau de om cinstit ?l avertiza ca-I ceva putred ?n intentiile barbatului trecut binisor de prima tinerete. “Umflatu’ asta o sa manance frumusetea fetitei mele”, gandi cu tristete Vintila.
N-apuca sa-si duca gandul la capat ca madam Rozica si ?nhatase fericita sacosele doldora de promisiuni.
- Vai, Laurian, nu trebuia sa te deranjezi !
Corpul ei rotunjor o luase ?nsa ?naintea politeturilor, catre dulapul din bucatarie. Acolo, ?n intimitatea peretilor stropiti cu ulei, madam Rozica contempla gafaind maldarul de bunatati. Cum asteptau ele cumintele degetele Rozicai sa le scape de stransoarea ambalajelor ! “Oh”, gemu adanc madam Rozica. Fericirea tocmai se contura congelata ?n hartanele de pui.
- Muiere hrapareata, vinzi fata pe-un carnat !, o certa cu amaraciune Vintila, ivit din senin ?n spatele ei.
Rozica nu se osteni sa-I ?ntoarca vorba. N-avea chef sa-si lase bucuria faramitata de un ratat ca Vintila. Ce stia el ?… ?l privi mijind siret pe sub ochelari. Ehe, avea ea niste planuri !…
Usurata de napasta sentimentului matern mintea Rozicai capata nebanuite ascutimi negustoresti. Oricum, Daria se purta FOARTE urat cu ea. Sa dea Dumnezeu s-o ia Laurian de nevasta ! Barem atunci…..?n fine, las’ ca stia ea, Rozica.
Laurian se instalase confortabil ?n fotoliul de langa vitrina. Din coltul sau, Vintila nu-l slabea din priviri pe intrus. Nu-l placea si pace ! Nu-l dadeau pe el gata niste papornite cu mancare. Adica ce era Daria lui ? O sarantoaca hamesita ?!…
Laurian a fost odata un baiat frumos. Numai ca acum, sarit nitelus de 40 de ani, ajunsese un fel de cimitir gastronomic ambulant. Toate delicatesele ?nghitite cu lacomie se balanganeau tremurator ?n colacul de grasime ce-I labarta caraghios camasa. Bucalat, cu carlionti carunti, ginerica era caricatura unui Cupidon batran. De ipsos.