Mihai_Stoicea scrie "
Marturisire
Am fost tot timpul visator, cu g?ndul dus - de c?nd ma stiu am stat sa privesc oamenii, sa le urmaresc gesturile si miscarile, oprindu-ma parca din scena vietii si st?nd pe un scaun din sala.
Am privit rasaritul si apusul soarelui, marea si valurile, padurile si c?mpiile, si am continuat sa ratacesc printre vise si idealuri, mai aproape sau mai departe de realitate.
Si de ce, Doamne, nu reusesc si eu sa cobor cu picioarele pe pam?nt?
Poate pentru ca este prea rece, prea searbad, si nu ma satisface o realitate plina de compromisuri si false valori.
Nu ma cred Mesia, nici vedeta de vreun fel, dar cum sa ma pot deschide c?nd fiecare ?mi ?nchide ?n fata usa sertarului cu bucurii si placeri - placeri pe care fiecare le pastreaza doar pentru el, nerealiz?nd ca de-sine-statatoare ele nu pot genera multumire sufleteasca.
Sunt om, sunteti oameni; nu caut o lume perfecta ci doar pe noi.
Un nou ?nceput
Un fulger al amintirilor ?mbinat cu o adiere de v?nt si cu o lacrima calda te mai racoreste putin.
Dorul zilelor trecute si speranta celor viitoare te calesc pentru o viata mereu schimbatoare. Acest fals apanaj al calirii pentru viata te lasa mereu fara replica, ?n special atunci c?nd ti-e lumea mai draga.
?nsa forta compensatorie a trairii te ridica din ?ncurcatura, daca esti demn de asta.
Nu-mi pot stap?ni lacrimile, si-mi amintesc o-nt?mplare fericita prin care am trecut.
Mare pacat ca trebuie sa folosim mijloace materiale pentru a exprima trairile spirituale.
Acum sper la mai bine, aspir spre alte culmi, ?ncrederea o am - ram?ne de trait.
Regasire
Sa ma topesc ?n vis sau sa ?nghit cu buna stire o ploaie de vesti bune este similar, c?nd trec pe l?nga mine ca un strain si nu ma pot recunoaste.
C?nd uitarea si lipsa de coerenta ?mi dau t?rcoale, c?nd muzele ma parasesc si lumina pala a lum?narii mele se scurge pe nesimtite.
Risc sa dau fata-n fata cu mine, sa vad golul umpl?ndu-se si sa cresc ?n proprii ochi. Sa cred ca acum chiar m-am ?nt?lnit cu mine, m-am regasit din fosnetul curgator al clepsidrei.
Vis cu gust de acadea, realitate cu miros puternic, lasati-ma fiinta normala harazita sa stea ancorata prezentului!
Luni, 22.10
Aceasta e seara unui v?nt rece de primavara. ?mi simt ochii reci si privirea taioasa ?n latul drumului pustiu. Camera mea calda, cu lumina discreta, vibreaza la acordurile teribil de fierbinti ale unei melodii turcesti. Privirea-mi pare topita-n nisipul cald care a napustit sufletul meu gol. Cana de ceai degaja o aroma fina c?t trupul meu unduieste ?n jurul mesei grele si vechi. Sunt fericit, sunt mai viu ca oric?nd si pot descifra toate cele negre de ieri ?ntr-o lumina pala. Am din nou puterea copilului din alte vremuri - aduse acum ?n actualitate de o simpla stare de spirit. Se-nv?rte cerul si pam?ntul, se cerne timpu-n clepsidra universului; se isca, uite, fericiri, si-apoi mor; se-ntorc mortii din morminte, se tulbura toate negurile departarilor, se nasc luceferi si zeii se sting - viata, tu nu te dai ?n laturi, esti fara glas si chip... Dar ai sufletul sf?nt. Ai r?ul de aur si stele de-argint. Ai luna dintre stele si chipul noua sf?nt. Alergi prin ploaia de-afara calc?nd diametrul ud al trupului de print, al ochiului de hot. Arunci pe strazile batr?ne monede aurite toate si lasi ?n urma numai moarte. Focul nu te arde, marea nu te spala doar ai munti si paduri la picioare. Si-atunci, cad printre arbori si tac, si-aud cum c?nta-n cr?ngul vechi un cuc posac - e timpul, ne are la m?na. Soarta ne-aduce toti viii aici... Si asta-i doar o simpla gluma.
Sperante
Ascult?nd o melodie braziliana g?ndul ?mi zboara la ?nsoritele plaje viermuind de viata si ritmuri, pe nisipul ?ncins al tinutului latino-american cu traditii vechi si solide. Fericirea este-n v?rful piramidei spirituale c?nd traiesti clipele acestui teritoriu, conditia esentiala fiind sa nu uiti niciodata sa-i multumesti lui Dumnezeu. Pentru tot.
Trezirea la prezent a fost efectuata de vocea unuia dintre vecini care striga la nevasta-sa c-au primit lapte la complex. Pentru a parasi urgent aceasta realitate, ascult o alta melodie plina de farmec american - un ritm care ma introduce ?ntr-o cladire moderna, lacas dansului si petrecerii, dar nu lipsita de limite. Numai asa pot sa ma bucur de ceea ce exista doar pentru unii, oferindu-mi o raza de speranta. Seara se lasa ?ncet, tacuta ca de obicei, iar g?ndu-mi zboara acum la o vedeta a muzicii. Si, spre norocul meu, vedeta este aici, pot s-o admir si sa discutam fel de fel. Astfel, golul creat de lipsurile dintre minus si plus infinit se umple cu v?rf si da si pe de laturi, transmit?nd aceasta bucurie nesf?rsita si celor din jur.
"
