sisif.ro | Et in Arcadia ego, ca oricare

Cred ca cei care ?si idealizeaza copilaria se ?nsala. Argumentele lor sunt uneori amuzante, prea rar demne de a fi luate ?n serios. E drept ca e o epoca de inconstienta si autarhie, sau ca, cel putin, pare asa. Dar gravitatea faptelor copilaresti se pierde prin consideratiile astea moralizatoare si mistificatorare. ?mi amintesc o ?nt?mplare pe care ai mei si eu ?nsami o povestim cu un haz poate inoportun : cum am ucis eu iepurele matusa-mii, primul nostru pet si cea mai draga jucarie.

Aveam vreo doi ani, din c?te am aflat. ?mi amintesc destul de bine detaliile, dar deloc vreun sentiment de culpabilitate sau de tragism. A fost, de la un cap la altul, o joaca. Cine ar fi ghicit ca desenele animate pot fi asa vatamatoare pentru mintile fragede, lipsite complet de orice discernam?nt? Priveam cu bucurie la "t?rtani film" de la s?rbi. Erau pe la pr?nz, cam c?nd trebuia sa-mi fac eu somnul obligatoriu, cea mai mare corvoada a copilariei mele, c?nd, cu capul ?n patura, plictisita de toti stimulii promisi dar ineficienti (veioza cu fluturasi sau vreo bunatate dupa trezire), cugetam la cine stie ce (si ce mult mi-ar placea sa stiu!). Matusa-mea, aproape un copil si ea, se milostivea de mine si deschidea usa, r?dea un pic de ?ncercarile mele de a sta cu ochii str?nsi, cica adormiti, si ma chema, ca ?ncepeau desenele. Mergeam, proaspata si fericita, sa vad ce mai face Pantera Roz, cum se mai alearga Tom si Jerry si, mai ales, ce glumite mai pune la cale Bugs Bunny. Nici acum nu ma satur de ele.
Ciudat, ai mei nu mi-au interzis accesul asta mirific nici dupa incident, desi i-a cam alarmat. Dar gasim prin toate cartile de psihologie exemple destul de feroce ale cruzimii copiilor. Si prietenii mei de la bloc erau cruzi, c?nd ne puneam ?ntre noi porecle suparatoare, c?nd r?deau de molesala mea sau c?nd se v?rau ?n nebanuite ascunzisuri, iar eu ?i cautam cu frica, sa nu fi disparut pe aripile vreunei aratari, desi n-am crezut niciodata ?n bau-bau sau vrajitoare. Simtul realitatii mele era foarte dilatat, asta da, ?ncapeau ?n el si-si faceau loc tot felul de povestiri fantastice si de temut, fara sa ma ?ndoiesc de vreun detaliu sau sa ma tem. Singurul lucru de care ?mi era frica erau mortii, si ?nca nu aceia de la cimitir, pe care i-am integrat mereu ?n ordinea firii, ci aceia de care se vorbea cu neliniste. Am visat ani ?ntregi ochii ?ntredeschisi ai unui baietel care murise curentat, ochii albi, stridenti pe chipul p?rlit si ?ntunecat, pe care i-am vazut la priveghi - aterizasem pe acolo cu ceata, trasa de ei, desi cu el nu ne jucaseram niciodata. ?mi mai era tare frica de ochii Unchiului din tablou, pe care nu l-am cunoscut, care murise cu mult timp ?nainte sa ma nasc eu, dar mi se parea ca ma urmaresc prin toata casa de acolo, din rama aurita, si evitam sa trec pe l?nga camera bunicilor, fiindca, fara sa ma uit ?nauntru, ?i simteam atintiti asupra mea, prin geamul usii. Uneori ?i priveam cu atentie si mi se parea ca se ?nrosesc. Am ?ncercat sa ma pl?ng celor mari, si toti au sarit sa ma linisteasca, ?nduiosator, dar ineficient. ?ncepusem sa ma g?ndesc ca ?i seman, bunica ?mi spunea, uneori, c?nd vorbeam de el, dupa pl?ns, ca si el avea parul castaniu si ochii caprui si cuminti si era linistit ca si mine. De aceea, as fi vrut sa-l ?mbl?nzesc cumva, dar vizitele aproape saptam?nale la cimitir nu erau de ajuns. Treceam pe acolo cu ai mei, venind din parc, chiar si la v?rsta c?nd refuzam sa mai merg cu ei, ne opream dupa-amiezele ?n fata crucii cu aceeasi poza ca si cea din tablou, o lasam pe mama sa-i aprinda o lum?nare sau sa culeaga iarba - era fratele ei - si ?ncercam, ?n tacerea aceea, sa ma g?ndesc la el. Fara piosenie, ca la un om viu, ca la o ruda draga. C?nd mergeam cu bunicii era la fel, doar ca ei pl?ngeau, unul ?n bratele celuilalt, ?ngrijeau cu bagare de seama locul si plecam t?rziu, consolati si mai multumiti. Pe drum ma simteam ca ?ntoarsa dintr-o vizita, culegeam castane si saream peste crapaturile din trotuar.
Fantoma iepurelui pe care l-am ucis cu o dulce inconstienta nu m-a b?ntuit niciodata. De el nu mi-a fost frica nici dupa ce am ?nteles, c?t am putut, ca era mort. Bunicul s-a oferit sa-l ?ngroape, dar nu cred ca a facut-o. El ?mi spunea cele mai frumoase povesti, seara, c?nd dormeam ?mpreuna, si muream de drag sa dorm ?n camera lui, nu a matusa-mii, desi boceam dupa ea toata dimineata, c?nd vedeam ca plecase la scoala. Stingeam lumina cu bastonul lui pe care ziua i-l furam, sa mi-l fac cal, sa fiu un print (dar de ce niciodata o printesa? ), ca aceia din basmele lui. Si la masa vorbeam ca-n basme, ?mi taia p?inea "felii si feliute", exact cum Fat-Frumos ?l taie pe zmeu, ca sa se casatoreasca cu z?na. (Pe la final oricum adormeam, era lipsit de interes, partea palpitanta era sa faca zmeul vreo nelegiuire, sa fie urmarit, sa se implice z?ne si vrajitoare bune si rele.) Sau, c?nd aveam pofta de alte povesti, ?ncepeam, batr?neste : " eeh, vino, vreme, du-te, vreme". As fi putut sa citesc si singura basme, celalalt bunic, cel cu care mergeam la cimitir si cu care locuiam de fapt, ma ?nvatase deja sa citesc si era tare placut sa ne petrecem diminetile luminoase, fara pic de rutina, citind am?ndoi aceleasi carti hartanite. Dar iepurele statea la bunicul-povestitor, la care ma duceau ai mei cu tramvaiul, unde mi se parea ca suntem, deja ?n alt oras, desi erau c?teva statii. Aici mi se cauta ?n coarne, cum s-ar spune, aveam libertati mari si ne?ncalcate, era cel mai frumos ca bunciul acesta nu mi-a spus niciodata ca eroii din basmele lui nu exista. Dimpotriva, uneori mergeam ?mpreuna sa-i cautam, prin parcuri sau padurici. Chiar banuiam pe unde s-ar ascunde.
?mi amintesc bine caruciorul albastru pentru papusi, desi nu stiu c?te papusi sau pe care anume le-am plimbat cu el. Poate plimbam doar ursul galben, caruia ?ncepuse sa i se deschida cusatura de pe burta si pe care, dupa o curatenie generala, l-am vazut ?ntr-un sac care urma sa fie dus la gunoi, ?mpreuna cu trompeta verde. Am facut scandal, ca orice t?nc crescut de patru bunici grijulii, doi parinti tineri si o matusa copilaroasa. De data asta, degeaba. Cu caruciorul asta l-am plimbat pe iepurila (cum naiba ?l chema?!) prin casa, dupa ce l-am omor?t. Matusa-mea l-a gasit pe balcon, cu s?ngele scurs pe covor, si pe mine deja nelinistita de linistea lui, s-a ?nchis ?n camera si a pl?ns toata seara. Aduna tot felul de animalute pe care le ?ndragea imediat, cu toate protestele parintilor, si le tinea macar c?teva zile, c?ini, pisici, pasari, iepuri. (Bine ca nu traim ?ntr-o tara mai exotica.) Alt iepure nu stiu sa fi avut si poate nici n-ar fi fost indicat. Nu ca m-as fi repezit sa-l termin si pe asta, dar era efectiv imposibil. ?nt?mplarea a avut, o vreme, alura unei tragedii, nu prea s-a glumit pe seama asta, din cauza ?ngrijorarii. Cum, adica, un copil cuminte, cum ma prezentau ai mei ?n st?nga si-n dreapta, a putut sa omoare at?t de ur?t un animalut dulce. Eu nu am nici un hardfeeling si, daca nu s-ar grabi vreun prieten spiritual sa-mi aminteasca "hazos" de incidentul care, o data povestit, s-a rasp?ndit printre toti cunoscutii, as dragalasi toti iepurasii pe care ?i ?nt?lnesc, ca si pe pisici sau c?inii mai mici.
Nu stiu daca e meritul parintilor sau al g?ndirii mele permisive ca tragedia s-a atenuat cur?nd si ca nu am nici o frustrare ?n privinta asta. Nu stiu ce simt copii care chinuiesc pisici sau c?ini, care le dau foc prin tomberoane sau le arunca de pe bloc (se crede ca e de un umor nebun sa-ti povestesti atrocitatile din copilarie, iar pe ale mele se grabeste ?ntotdeauna cineva sa le spuna, ?nainte sa apuc eu sa dezmint). Nu am avut nici un pic de constienta - e drept, nici de constiinta - c?nd am maltratat iepurele. Ma amuza si ma indigna totodata cum se zbatea, dar stiam eu ce e mai bine. Cica, as fi declarat eu, am facut-o de curiozitate : cum de iepurele din desene se stergea ?n urechi dintr-o parte ?n alta, cum adica prosopul intra pe o ureche si iesea pe cealalta (credeam ca asta e posibil doar cu vorbele, mai ales ale parintilor, care se pl?ngeau ca asta fac eu cu ce-mi spun ei, drept pentru care s-ar putea "s-o ?ncasez", ceea ce totusi se ?nt?mpla rar). Asa ca, av?nd un iepure la ?ndem?na si fac?nd rost de o andrea de lemn … Ai mei au rasuflat usurati ca nu am ?ncercat cu propriile urechi, dar au fost surprinsi de ingeniozitatea de a alege tocmai andreaua aia groasa, dupa care am scotocit sertarele mult mai mult dec?t obisnuiam - si obisnuiam!
Nu am nici o tresarire c?nd scriu asta. E vorba, ?n fond, tot de una din amintirile copilariei, una care nu cred ca ma legitimeaza ?n vreun fel, dar care ram?ne mai mult hazoasa si mai putin grava, oric?t as vizualiza imaginea iepurelui cu care ma jucasem cu at?ta drag si continuam sa ma joc, cu capul strapuns complet de andreaua ascutita, cu s?ngele siroind cald, cu miscarile atenuate (cum mai vedeam la tara, c?nd se taiau pasari, ca ochii le clipeau obosit de c?teva ori si dupa ce capul fusese aruncat departe), privirea inexpresiva si cohii blegi (ca ?ntotdeauna), cu blanita patata, si totusi, cu ceva lipsa, ceva esential, care ma nelinistea vag, dar nu grav, cu tot iremediabilul pe care t?rziu si cu eforturi l-am priceput.