Mera stia ca Andru ?i ascunde ceva. Din prima zi c?nd ?l ?nt?lnise simtise cu instinctu-i exagerat misterul ce-l ?nconjura. ?l vazuse ?nt?ia oara ?ntr-o spelunca ?ntunecoasa din marginea orasului. Nu semana cu betivii sau cartoforii ce-si faceau veacul ?n maghernita aia nenorocita.

Intrase ?nsa-n bar ca un obisnuit al localului, se asezase si ceruse o bere. ?si aprinsese o tigara si se concentrase apoi asupra rotocoalelor de fum. Nici macar nu privise catre prostituata ce se agatase de bratul lui, desi Mera ar fi spus ca pustoaica aceea bruneta merita macar o privire admirativa. ?l urmarise mai bine de doua ore, timp ?n care fumase opt tigari si nu se atinsese de paharul de bere din fata lui. Privirea-i nu se miscase din punctul pe care-l fixase la-nceput.
Mera simtise-n clipa aceea gustul metalic al misterului. Se-nt?lnise de multe ori cu el. Si ?i placea. Ea ?nsasi ascundea o mare taina. Mera nu era deloc femeia de 26 de ani care parea. Actele ei, bine ascunse, aratau ca se apropia de 85. De aproape 6 decenii nu ?mbatr?nise deloc. De fapt, trupu-i nu simtise trecerea anilor pentru ca sufletul ei purta deja cu greu experienta unei vieti ?ntregi. ?n fiecare dimineata simtea adierea batr?netii, sper?nd ca oglinda-i va reflecta un chip ridat si obosit. De fiecare data gasea-n oglinda aceeasi imagine ?nsa, de parca ar fi privit o poza de demult.

***
C?nd Andru se ridicase, Mera ?l urmase. Era un gest izvor?t din curiozitate si, poate, si dintr-o atractie imposibil de explicat. ?l urmarise p?na la caderea ?ntunericului si c?teva ore dupa aceea, pe stradutele ?ntortocheate ale periferiei orasului. C?nd, ?ntr-un t?rziu, mult dupa miezul noptii, Andru se oprise-n fata unei porti - Mera strigase. C?nd ?i auzise glasul, Andru ?ncepuse a r?de zgomotos, far?mit?nd linistea batr?nei mahalale. Fara sa se-ntoarca spre ea, ?si facu auzit glasul batjocoritor:
- Domnisoara din bar! Sper ca v-a placut plimbarea. Noapte buna!
?nainte ca Mera sa poata rosti ceva, barbatul disparuse-n spatele portii grele de metal.
Dupa vreo trei zile Andru suna la usa Merei. ?n aceeasi seara se muta ?n apartamentul ei. Nici macar n-o-ntrebase daca ?l primeste, ?i spusese doar ca asta e cea mai buna solutie. Mera acceptase si ?i pregatise camera de oaspeti. Andru a z?mbit ironic, dar nu a comentat.

***
Locuiau deja de-un an ?mpreuna. Fiecare-si pazea cu strasnicie secretul. Andru petrecea cam 15 ore zilnic ?n camera lui, desi Mera stia ca nu doarme mai mult de 4-5 ore. Restul timpului si-l ocupa cu o activitate necunoscuta. ?ncuiase din prima zi camera lui si baia alaturata, si de-atunci nu permisese nimanui sa-i ?ncalce intimitatea. ?i explicase Merei ca lucreaza la un proiect foarte important, vital chiar, dupa care nu mai vorbisera despre asta.
Era un strain, un strain fermecator. Petreceau c?teva ore pe zi ?mpreuna. Uneori era morocanos, obosit, alteori stralucitor. Niciodata nu-i permitea Merei sa se apropie prea mult. C?nd discutia atingea subiecte pe care nu dorea sa le atinga, Andru se retragea-n carapacea lui, ?ndepart?nd-o uneori cu brutalitate pe Mera. ?n fiecare seara, dupa lasarea ?ntunericului, Andru iesea din camera lui si, ?mpreuna cu Mera, b?ntuia strazile aproape pustii ale marelui oras. ?n serile lui bune vorbea aproape fara pauza. Mera ?l asculta fascinata, de-abia reusind sa-i urmareasca ?nsiruirea, uneori abstracta, de idei. Timp de o ora sau doua Andru o purta-ntr-o lume misterioasa, populata de personaje mitice, de zei cruzi sau mai buni, de popoare ?ngropate de mult ?n bezna timpurilor.
C?nd se-ntorceau acasa, Andru intra imediat ?n camera lui pentru a se dedica misterioasei lui activitati. Mera se aseza-n batr?nul ei fotoliu cu o carte ?n m?na, ?ncerc?nd de fiecare data sa se concentreze asupra lecturii. De fapt, ochii ei priveau raza subtire de lumina ce razbatea de sub usa camerei lui Andru, iar g?ndurile-i rataceau. Daca sufletul ar fi avut aceeasi v?rsta cu trupul, acel trup care-i apartinea dar pe care-l ura, simtindu-l strain, s-ar fi ?ndragostit de acest barbat necunoscut. Asa, avea pentru el un sentiment neclar: tandrete maternalaamestecata cu seductia provocata de misterul ce-l ?nconjura ca o aura. Poate altcuiva i-ar fi fost teama de at?tea enigme c?te ascundea Andru, dar Merei ?i placeau secretele. Niciodata nu se temuse de necunoscut, sau poate simtise o oarecare frica la-nceput, c?nd se vazuse nevoita sa-si schimbe domiciliul o data la c?tiva ani pentru a nu atrage atentia asupra bolii ei bizare. Apoi ?nvatase sa iubeasca misterul, sa-l guste cu voluptate si sa-l foloseasca ?n propriul avantaj. Acum ?nsa, taina lui Andru ajunsese s-o obsedeze. Simtea ca-i scapa printre degete ceva mult prea important. Stia ca vazuse doar c?teva din numeroasele masti de care dispunea Andru, iar esenta lui ram?nea ?nchisa-n camera aceea a carei taina barbatul o pazea cu strasnicie.

***
Mera se simtea din ce ?n ce mai slabita. Reusea cu greu sa-si mentina programul impus. ?n fiecare noapte ram?nea p?na spre dimineata privind firisorul acela de lumina care venea din camera lui Andru. I se parea ca astfel e putin mai aproape de el, de adevaratul Andru. Desi oboseala o cuprindea, refuza sa adoarma ?nainte de disparitia luminii, se agata cu disperare de raza aceea ?ngusta, nepermit?ndu-si sa piarda nici un moment din stralucirea ei.
Dimineata se trezea din ce ?n ce mai sf?rsita, simtea parca fiecare far?ma de vlaga ce-i parasea fiinta. ?ntreaga zi-si t?ra trupul prin casa devenita brusc mult prea vasta. Traia doar pentru serile acelea cu Andru. Mera murea, p?lp?ind ca o lum?nare sf?rsita. C?teodata avea impresia ca, printr-un simt supranatural, Andru-i percepea moartea apropiindu-se. Plimbarile lor se lungisera-ntruc?tva, iar subiectele dizertatiilor se modificasera. Andru ?i vorbea despre tar?mul mortilor, despre mituri antice si credinte atavice legate de moarte. Daca Andru n-ar fi aparut la usa ei, Mera ar fi fost multumita de-ncheierea mascaradei care devenise viata ei. Barbatul i-adusese ?nsa o ciudata dorinta de-a trai. Brusc, viata ei capatase un sens, traia pentru plimbarile magice si pentru raza de lumina sugrumata de tocul usii.

***
Trecusera deja doua ore de c?nd se-ntorsesera din obisnuitul periplu nocturn. Mera se ridica ?ncet din fotoliu si se-apropie de usa lui Andru. Vru sa bata, ezita c?teva secunde si-apoi se-ntoarse ?nfr?nta-n fotoliu. Mult prea obosita, aluneca-n somn fara sa-si dea seama. Se visa t?nara, cu adevarat t?nara, ?ndragostita de viata si foarte, foarte fericita. Se trezi dupa c?teva minute si, c?nd deschise ochii, ?l vazu pe Andru aplecat deasupra ei. ?n privirile lui vazu o tandrete duioasa, aproape ?nlacrimata.
Fara vreun cuv?nt, Andru se ridica si ?ntra-n camera lui, las?nd pentru ?nt?ia oara usa deschisa. Mera ezita o clipa, apoi ?l urma. Ramase-n prag ?ncerc?nd sa desluseasca misterul. Camera nu avea nimic neobisnuit. Pe vastul birou erau doar c?teva coli de h?rtie si multe carti. Mera simti ca drumul ei se-ncheia aici. Se clatina usor, apoi se prabusi. Andru o prinse-n brate ?n ultima clipa. O purta cu gingasie p?na ?n pat. O aseza bl?nd si, fara a-si desprinde bratele din jurul ei, se aseza alaturi. Mera deschise ochii ?ntrebator, dar Andru ?i sopti:
- N-ai teama. Suntem ?mpreuna. Pentru totdeauna.
Buzele-i sarutara m?na mica, alba, din ce ?n ce mai rece. ?n sarutul acela era mult mai mult dec?t iubire, era o recunoastere, o regasire.
?ntr-o dimineata, politistii gasira-n casa Merei doua cadavre: un barbat si o femeie ?mbratisati dincolo de moarte. Oric?t de mult cautara, nu gasira nici un indiciu privind identitatea lor. Andru si Mera ramasera doi necunoscuti a caror moarte e-nvaluit?-n mister.