Umorul pasarilor migratoare. Mai avem mult?

 

Motto: “Sacrificiul emigrantului - bunastarea urmasilor”

Cand eram boboc, bunicul ma lua la amurg sub aripa lui protectoare si m-adormea mereu cu aceeasi poveste incredibila despre eroii zburatori: Gascan Nuia si Merii Coada. Noi suntem un neam de soi de prin tinuturile lesesti: fuduli, rotofei, deci fara veleitati aeriene si fatalmente vanati. Multi incercasera sa paraseasca in zbor baltile natale, dar nimeni nu reusise, toti sfarsind tragic prin a ingrasa mlastinile cu lesurile lor. De aici poate ca ni se trage si numele de rate lesesti.

 

 

Dar, intr-o toamna tarzie…

 

***

 

… recunoscut pentru severitatea sa (se spune ca nici o rata leseasca nu indraznise vreodata sa ridice ciocul sa-i macaneasca ceva ) sergent Ratoi desavarsea instructia unui stol de ratati. Rasul baltilor, iazurilor si helesteelor din aripa de vest a tinutului gainos. In primavara, ordinul marlanului de balta nu fusese tocmai clar. Si fiind venit din pliscul cucului, care se stie ce balbaieli speculative pleoscaie tot timpul, ajunsese la urechile-i de rata cam asa:

 

- Fii cu-cu luare aminte ca amaratii astia sa nu care cu-cu mva sa rateze si migratia de anul asta, ca dup-aia sigur o sa-i boceasca cu-cu veaua.

 

Cum si Ratoi prinsese singur din zbor niste ciripeli pe tema asta isi luase sarcina in serios.

 

***

 

La antrenamente. Ratoi, surprins ratoindu-se la un biet gascan in deriva.

 

Umflat in pene, cum cere eticheta aripatelor cu functie (de genul - curcani, batlani-marlani, bibani), zbiera:

 

- Gascan!!! Und'te uiti, ma? Fii atent aici la pliscul meu! Treci imediat la loc in formatie!

 

Deci, repetam: Formatieee?! In … Ve !

 

Atentieee! Viraj strans laaa stannnga!

 

La macanitu' meu… Virati! Mac 1 … Mac 2 … Nu! Nu. Nu. Nu…

 

Bai, gascan analfabet! Aici nu dai, ma, din aripi cum vrei tu. Und'te crezi? In baltoaca din fundu' curtii?

 

- Pai…

 

- Pai, din cauza ta, in loc sa zburam in Ve , noua de-abia ne iese un Mi , si ala rahitic.

 

Ce, tu nu stii care-i diferenta intre un Ve onorabil si un Mi lamentabil?

 

Ce tot ramai mereu in urma? Puturos cu pene ce esti!

 

- Stiti, io …

 

- Ia mai tine-ti pliscu'! Inteles? Tot antrenamentu' gaga -n sus, gaga -n jos. Ce pana mea, eu vorbesc la cocostarci?

 

Se prinde inspectia de tine ca apa de gasca…

 

- Hai, 4 ture de helesteu. Executarea!

 

- Zbrrrrr, sa traiti!

 

Fal. Fal-fal. Fal-fal-fal… Si pleosc!

 

- Las' ca vezi tu vaicareala. O sa te frec, de-o sa-ti zboare fulgii.

 

- Si voi, ce cascati pliscurile? Aa? Dupa el! Lipa-lipa mars!

 

Gaste proaste. Fac eu din voi ratoi de soi!

 

***

 

La vestiare-n stufaris. Fazan Coada, surprins luand pulsul stolului pentru raportul zilnic.

 

- IA MAI DA-L IN ... oala cu varza, vere Gascan! zbiera fazan Coada, care era mereu pe faza in momentele de suferinta ale lopatarului.

 

- Ga-ga cozii tale de spion, fazane, ce ma speriasi!!! Era sa fac pe mine de spaima. Uite ce ma-ngalbenii!

 

- Hai sa mergem sa ne balacim langa prundu' cu meri sa-ti revina la loc culoarea penelor! sugera Coada, ca sa-l mai traga de cioc pe Gascan.

 

Si plecara agale… fara sa banuiasca ca se indreapta spre glorie.

 

***

 

Balaceala dinaintea minunii. Coada, surprins cocotat intr-un mar, filand convenabil iazul.

 

Gascan, undeva mai spre mijlocul baltii facea scufundari, strecurand fara rost prin plisc malul de pe fund. Liniste. Prea liniste...

 

- Pac! Pac! Zbang!!! glasul ragusit al mortii urla de 3 ori de pe teava pustii si Coada se prabusii pentru totdeauna. Lasand raportul neterminat.

 

Gascan scoase ciocul din apa si se-ntoarse vioi sa-i arate lui Coada prada: hrana pentru restul zilei, dar... o scapa la loc in balta, ramanand cu ciocul cascat de groaza. Vazu merii deasupra carora pluteau fulgi din Coada, ce fusese cu cateva secunde in urma o mandrie de fazan.

 

- Merii... Coadaaa... de-abia mai ingana.

 

Se repezi spre mal intr-o disperare nebuna si fara sa-si dea seama se ridica in zbor deasupra baltii.

 

Vanatorul il zarii si tipa aratand spre el:

 

- Gascan! Nuia! cautand furios un bat sa curate repede teava. Pana s-o incarce, Gascan disparuse din bataia pustii, ZBURAND pentru prima data in viata, undeva departe, fara sa se mai uite inapoi.

 

***

 

Desi Gascan nu s-a mai intors niciodata, povestea lui Gascan Nuia si a lui Merii Coada este stiuta de toti urmasii lor care au plecat si au revenit pe rand, an de an, pe meleagurile lesesti din aripa de vest a tinutului gainos.

 

***

 

Epilog : Desi putini se-ntorc, promisiunea facuta la plecare este respectata. Pasarile migratoare isi invata generatiile urmatoare sa gaseasca drumul inapoi!

 

______________________________

 

Nu ratati filmul documentar “ Le people migrateur” nominalizat la Oscar in 2003 si premiat cu un Cesar pentru montaj in 2002!