Peste cateva zile se vor implini 3 ani de la intalnirea mea cu o femeie. Vreau sa celebrez asta. Imi este dor, unul foarte adanc, de nedepasit, dar unul frumos, tandru. Un dor pe care doi ani nu l-am simtit.

Ma tot intreb daca prietenia (nevoia acuta de a simti cealalta persoana langa, intr-un ritm nedefinit) intre doua femei poate rezista cand apare un al treilea, oricare ar fi acela. Ma intreb inutil. Poate ca formularea ar fi alta sau nu astfel trebuie sa ma intreb.

Vreau sa celebrez o intalnire care si-a gasit finalitatea.

Pentru ca mi se pare nedrept. Probabil i se pare, la randu-i, nedrept. Stiu ca n-au fost multe cuvinte. Din ce in ce mai rece, mai formal, intalniri tot mai putine, vieti care luau alta forma. De atunci ma tot gandesc ca impartasirea vietii mele in tot continutul ei nu este benefica pentru cea (ori)careia o povestesc. Imixtiunea in viata mea era inevitabila. In timp ce eu traiam ce simteam ca aveam de trait, ruptura se marea. Nu vedeam asta, nu ma gandeam ca s-ar putea intampla vreodata. Si doar pentru ca eu nu mai eram acolo.

Undeva, la inceputul intalnirii, ne-am precizat pozitiile. Amandoua ne-am spus: fara reprosuri. Nu stiu daca intotdeauna, dar cel putin in ultimii foarte multi ani (atat de mult incat mi se pare ca e dintotdeauna), am fost alaturi de oamenii care ma inconjurau la acel bine sau la acel rau, bucurandu-ma sau intristandu-ma impreuna cu ei, fara a incerca sa ma implic in deciziile lor. Stiind ca orice vor alege, fata de cei care produceau binele sau raul, nu ma va afecta. Sau asa credeam eu. Nu ma pot pune in pielea si simturile oamenilor, de aceea e foarte greu sa critic o atitudine a unui prieten.

Adesea venea vorba de fostul ei prieten. Am incercat sa inteleg toata povestea, sa fiu alaturi, i-am respectat toate alegerile, toate atitudinile. Trairile erau ale ei si nu ma puteam amesteca. Oricat am fi vorbit, analizat, plans eu eram alta fiinta decat ea.

Eu. Implicata fiind intr-o relatie cu alt om am simtit-o ocupandu-mi spatiul intern. Sfaturile se transformau in imperative. Iar spun ca nu-i banuiam plecarea. Imi era rau si nu de asta aveam nevoie. Inaintea intalnirilor cu ea simteam o teama imensa de marea intrebare ce nu lipsea fiecarei intalniri. Nici nu mai doream sa vorbesc despre asta, insa nu ma puteam dezlipi de gandurile mele. Am inceput sa tac. Sa lipsesc. Coplesita fiind de tot ce traim nu mai aveam stare, timp pentru nimeni, nici macar pentru ea. Cam atunci s-a produs plecarea.

As vrea sa celebrez asta.

De obicei ne conducem prietenii la gara sau la usa, ne luam la revedere cumva. Aici nu s-a intamplat asta. O vedeam din ce in ce mai rece si imi era din ce in ce mai teama sa ma apropii. Nu stiu ce asteptam. Dar asa se intampla mai tot timpul. Cand lucrurile nu se discuta se ajunge la asta si asa ramane.

Am avut o singura discutie. Pe strada. Am ajuns acasa. Supta de energie. Nu se mai putea salva nimic. As vrea sa nu-mi fiu partinitoare. Dar unele aparitii distrug ceea ce era pana atunci, arata niste limite. Capcana limitelor. Daca am sti ca suntem universuri separate, ca avem potentialitati diferite, nu ne-am mai ierarhiza prieteniile.

Eu am gresit nemaifiind acolo. Am gresit fiindca eram captivata de alta fiinta. Am fost catalogata si parasita. Poate intr-un moment in care mi-ar fi fost extrem de greu sa suport o pierdere. Am gresit pentru ca simteam unilateral. Pentru ca, in toata atentia aceea pentru altcineva, ma schimbasem, nedorind sa renunt. Am gresit pentru ca am facut ceea ce am simtit fara a lua in seama ceea ce mi se sugera sa simt.

Mi s-a spus ca nu stiu ce inseamna o prietenie. Mi s-a vorbit despre marea mea schimbare. Si despre faptul ca acea femeie nu-si putea imagina o ana invinsa. Sau o ana procedand in felul acela.

N-as fi vazut evidentele… mi s-a spus. Le vedeam foarte bine. Daca m-as fi putut sustrage simturilor as fi procedat ca un om ce vede evidentele si actioneaza in consecinta. Dar am ales sa nu-mi starpesc fiinta, hotarata sa lupt pentru ceea ce simteam. Si nu pentru motive furnizate de ratiune. Oricum am o viata in care voi fi obligata sa lupt pentru motive pur rationale.

Iar ma intreb: ce-i de facut?? Cred ca tot ce mi-a stat in putinta, in creativitate, am realizat. Nu eu sunt cea care trebuie sa ma intorc. Eu am fost mereu, asteptand, sperand, deschizand portite. Cea care a plecat trebuie sa se intoarca si nu in cuvinte. Cu totul. Chiar daca eu m-am schimbat si ma voi schimba tot timpul. Dar nu mai sper sau aproape ca nu mai percep «sperarea». Ea e in mine, mult, cu drag. Iar daca mi-e dor de ceva acesta, se refera la straduta aceea cu trupurile noastre pe bordura, langa izvorul de la care se adapau pompierii si cainii. Fiind trup, mi-e dor sa-i simt trupul, prezenta alaturi, chiar in tacere. In rest, sunt multumita cu senzatiile furnizate de ea o perioada, senzatii vii, acute in care ma refugiez uneori. Primeam de la ea o forta, una care nu mergea mai departe de noi si nu era pentru alte fiinte in afara de noi.

Este, de departe, cea mai vie si, totodata, cea mai ciudata relatie pe care am avut-o pana la varsta aceasta. Mai intensa si mai scurta ca nici o alta. Mai abrupta…

Voi celebra aceasta intalnire care si-a vazut finalitatea mergand pe o straduta aici, in alt oras, asezandu-ma pe bordura, de aceasta data singura, schimbata, cu gandul in alta parte, fara pompieri, caini, izvoare, fara…

Re: Ana Taroveanu - Eu sau refuzul pierderii (Scor: 0)
de catre Anonim on Monday, June 28 @ 16:03:35 EESTana, sunt atatia necunoscuti care merita sa fie cunoscuti. da-le o sansa. am zis. si n-aveam voie sa scriu aici. si oricum comentariul va fi sters inainte sa apuci sa-l citesti. ultimul sisif-ist(-er,-oman,-ilist). whatever.

Re: Ana Taroveanu - Eu sau refuzul pierderii (Scor: 0)
de catre Anonim on Tuesday, June 29 @ 18:28:53 EESTmultumesc. voi scrie mai departe despre ei. daca voi primi sugestii poate voi posta si poze cu oamenii despre care scriu. crezi ca te-ai fi putut semna sub comentariu?

Re: Ana Taroveanu - Eu sau refuzul pierderii (Scor: 0)
de catre Anonim on Wednesday, June 30 @ 13:49:01 EESTda. morris.

Re: Ana Taroveanu - Eu sau refuzul pierderii (Scor: 0)
de catre Anonim on Wednesday, June 30 @ 17:41:37 EESTdrag morris, cred ca am o adresa de mail acolo in prezentarile noastre de "functionari" sisif. iti poti extinde gandurile...propunerile...ar fi fain...te astept pe mail. sau chiar aici pe forum