In centru, in buzunarul interior al unui bloc, sacou decolorat de care atarnau reclame stridente, locuia Curiozitatea insasi, deghizata reusit sub forma unei alte carunte majuscule din alfabetul din ce in ce mai abreviat al Scarii I. Ca o bucata vanata de plastilina rasucita intre degetele glumete ale ereditatii, era alungita de la talie in sus, in timp ce mijlocul si soldurile ii erau rotunjite neolitic. Picioarele insa ii tradau adevarata varsta, ca la copaci, prin cercuri movalii de varice ce i se incolaceau pe pulpe.

Locuia intr-un apartament la parter. Un al doilea corp al ei, o prelungire vizuala si auditiva, prin care urmarea, asculta si inregistra cele mai mici unde seismice ale zvonurilor propagate prin muntele de caramida al blocului.

Usa de lemn, vopsita in universalul verde pal, era de fapt un simplu accesoriu, un pretext pentru enormul vizor ce sclipea rece si profesional in partea de sus mijloc, sub placuta cu numele scris aproape ilizibil, probabil singura discretie comisa vreodata si indreptata modest asupra ei insasi. Prin ochiul de sticla urmarea urcarile si coborarile prin labirintul ordonat al blocului sau cerceta primplanuri hilare de vizitatori inoportuni. Cateodata, in zilele ei cele mai bune, nici nu era nevoie sa se apropie de usa. Stand in pat si auzind de la mari departari pasi apropiindu-se, simtea vizorul deschizandu-i-se in frunte ca un al treilea ochi. Privea atunci, prin lupa lui marita dureros, scurtmetraje domestice derulandu-se pe scena de ciment din fata usii verzi.

Holul ce se deschidea in spatele usii era adapost al unui frigider harbuit si al unei colectii de ziare prin care mapamondul isi aducea tributul Curiozitatii Sale in teancuri de celuloza, colorata cu poze si scandaluri. O masuta de lemn suporta pe suprafata ei cariata fosila ivorie a telefonului, prin care urechea ei sorbea mii de interferente si bruiaje aglomerate in eter.

Bucataria, cub de faianta lustruit obsedant in fiecare dimineata, adapostea o menajerie de feline de toate culorile. Pisici batrane meditau abstrase pe etajere, printre cutii cu mirodenii, motani cu mustati virile defilau intimidant pe pervaz, pui zbarliti se iveau pe jumatate dormind dintre pernele care acopereau taburetele, feminitati feline cochetau cu imaginea lor oglindita la infinit in patratele mici de faianta. Zeci de ghemotoace calde calcand lenes pe suprafata rece i se amestecau printre picioarele batrane. In fiecare zi, usa verzuie se deschidea, lasand sa se verse afara prin gura calda a apartamentului intregul popor de mate, care se imprastia apoi prin cotloanele ascunse ale orasului ca mii de extensii nervoase, mii de incarnari ale ei prin care ea vedea deodata zeci de privelisti diferite ale orasului, simtea zeci de mirosuri, auzea zeci de sunete. In fiecare seara, verzuie absorbea lacoma intoarcerea heralzilor cu blana ai ultimelor noutati.

Dormitorul isi construia unghiurile drepte ale peretilor in jurul unui pat, care pastra in timpul zilei negativul formei ei deformate, si in jurul unui dulap in care curiozitatea ei vorace adunase de-a lungul timpului petice, haine, cearsafuri, fete de masa, mii de victime de carpa colorata pe care le scotea din cand in cand la lumina si le supunea unei insuportabile examinari sub lampa orbitoare a ochilor sai dilatati, pentru a descoperi molii eventuale sau darele galbene lasate de melcul timpului. Chinuiti, scuturati si anesteziati in final cu pastile de naftalina, prizonierii textili erau apoi aliniati la loc in dulapul care-si inchidea usile in urma lor pentru inca o portie de vreme.

Camera de zi impreuna cu balconul, apendice de sticla iesit in afara, erau pline de inutilitati de duzina care se gaseau multiplicate la infinit in fiecare casa din oras.

Imbina grotesc si amuzant curiozitatea cea mai devastatoare cu absenta totala a constiintei propriei curiozitati. Manata in toate directiile de capriciile viciului ei, ameninta uneori sa fie sfasiata intre camilele curiozitatii ei furioase si imprastiata in cele patru vanturi fara ca macar sa stie de ce. Neavand viata exterioara in care sa-si risipeasca excesul de imaginatie si energie, traia din cadavrele faptelor pe care reusea sa le vaneze de-a lungul zilei, intra in mii de vieti pe rand, hipertrofia realitatea pentru a-i stoarce maximum de intamplare: ghicea drame si comedii in resturi eteroclite adunate in pungile negre ale gunoiului menajer; ca si preotii din antichitate prevedea semne bune sau rele in maruntaiele mirosind intepator ale tomberoanelor; nu de putine ori, invocand pretexte nevinovate, isi infigea curiozitatea diabolica in carnea rozalie a vietii vreunui vecin nou, ca un ac de seringa ruginita cautand vena sanatoasa in care curgea vie viata nebanuita a fiecaruia, si tragea in fiola ei imbatranita puteri noi.

Intr-o zi, litera unei vecine se sterse iremediabil din alfabetul blocului. Printre colivele aromate si soborul de vesminte cernite isi facu aparitia si ea. Moarta, intinsa pe masa din sufragerie, asculta cu urme de viata si caldura inca in ea freamatul innabusit din jurul ei. O adusesera aici de la spital in urma unei operatii nereusite. Par artificial lipit pe o piele artificiala ii acoperea scalpul ras. Ii stia povestea poate chiar mai bine decat protagonista insasi si totusi simtea cum creste in ea golul binecunoscut care cerea sa fie umplut cu aluatul dulce-acrisor al unui nou mister morfolit intre gingiile moi ale curiozitatii.

Profitand de un moment de neatentie al celorlalte, se apropie cu pasi paslosi. Atinse mana rece a papusii de ceara care zacea fara aparare in fata interesului ei crescand. Incet-incet, isi plimba ochii micsorati peste intregul tablou ce i se oferea, mii de raze de lumina curgeau inspre ea incarcate de detalii delicioase care impleteau in creierul ei ceusiu o panza complicata ce se infasura in jurul corpului inert. Perna, cu o atisoara atarnand la un capat, alunita cu cateva fire de par de pe mana stanga, picioarele, indesate rigid in pantofii de lac oglindind turtit ghemul de carne curioasa ce se holba la ei, lemnul ieftin al sicriului, pe care cineva scrisese cu un creion chimic numele viitorului locatar, toate calatoreau cu viteze incredibile spre pupila ei dilatata si se inghesuiau alandala in cutiile translucide ale neuronilor, laolalta cu amintiri prafuite din copilarie, cu fragmente decupate din ziare ale unor fapte incredibile, cu amintirea difuza a tuturor celor nestiute, si declansau acolo impulsul nervos care calatorea in sens invers catre degetele tremurand de placerea prelungita de asteptare, si care, insufletite de gand, se misca acum spre fata rotunda a femeii, ezita un pic in dreptul fruntii, se apropie incet de parul sarmos al perucii si trag la inceput usor si nehotarat, apoi deodata violent, descoperind ovalul stralucitor al capului ca un ou de os in care zace tacut, inecat in lichid, bulbul rece al creierului.

Curiozitatea ei patina acum pe oglinda de ghiata dezvelita, facand arabescuri din piruete largi sau din ce in ce mai stranse, cartografiind fiecare milimetru al pielii lucioase. Peruca zacea caraghios azvarlita la o parte ca o palarie molesita de atata purtat. In mijlocul scalpului, traversandu-l oblic, se intindea violacee urma inciziei. Privirea ii incremeni acolo, intre buzele de carne ale cicatricii legate cu ata care, daca s-ar fi dezlegat, ar fi lasat poate sa se vada tari pustii, orase cu case parasite cu geamuri astupate cu ziare, cu usi scartatind de singuratate, cu ultime pulsiuni electrice scanteind stins sub cerul de os, taiat in mijloc pentru a lasa loc apocalipsei venita sub forma unui scalpel urias. Dupa cateva minute insa, isi dadu seama ca nimic nu se schimba. Corpul din fata ei nu se misca, nu vorbea, pur si simplu murea din ce in ce mai mult si mai definitiv, fara a mai furniza vreun mic detaliu delicios de indiscret, fara a mai suscita dispute, fara a-i mai atrage atentia in vreun fel. Incet, cu miscari de dezamagire aproape copilareasca, se retrase, la fel de insesizabil pe cat intrase, din apartamentul mirosind dulce-acrisor a tamaie si a lumanari, si se tara apatica spre casa.

O data ajunsa, inchise usa in urma ei si se retrase in fundul cochiliei de beton, cuprinsa de un fior ciudat. Se aseza in pat, potrivindu-si corpul in gaoacea moale a saltelei. Degetele, mainile, picioarele ii vibrau imperceptibil. Iar ochii deschisi in afara i se desteptasera si pe dinauntru, doua vizoare negre, sclipind laparoscopic, astfel incat acum rotea doua sfere translucide in orbitele ochilor reflectandu-i intregul.

Inghitise in gaurile negre ale curiozitatii sale multe vieti pe care le pastra cu grija, le conserva, le aerisea, le carpea cand memoria lor incepea sa se destrame. De la un timp incepuse insa sa simta acea sfarseala ciudata pe care o incearca aproape toate personajele cand isi dau seama ca povestirea li se apropie de sfarsit.

Era deja seara si ea inca zacea in pat. ‘Mor', se gandi, si curiozitatea-i vorace ii inflori o clipa sub teasta, cumplita ca o floare carnivora. Intr-adevar murea. Vieti intregi i se stergeau din sertarele cenusii ale neuronilor in horcaieli stridente sau in suspinari usoare. Stafii de oameni, intamplari, fotografii, cuvinte isi traiau in mintea ei a doua moarte. Golit de lestul curiozitatii, capul ii era acum un balon usor, tremurand imponderabil in racoarea camerei. Ea insasi devenise parca o mumie golita de maruntaie. Astfel ca incepu sa pluteasca spre tavan, ca o bula de aer ce se ridica incet spre suprafata din paharul intunecat al inserarii.