Marti,…….2001 ora 9 a.m., redactie.
Lume buluc la cafea. Pe alocuri figuri crapate de somn. Invalmaseala.
Navaleste in secretariat un cetatean transfigurat de emotie. Emotia ii bulbuca ochii si-I gatuie vocea.
- Dom’ne, ati auzit ce-I in padure la Baneasa ?
Secretara il priveste ingaduitoare. Multi nebuni au trecut prin redactia noastra.
- Dom’ne ! Dom’ne, uita-te bine la mine !, si-o tranti in scaun pe mult-incercata colega cu o privire de tip Basedow. A aparut Alba ca Zapada ! arunca bomba cetateanul intr-o ploaie primavaratica de saliva.

Noi ranjim pe la colturi. Pai dupa Ruddy Rodriguez cine putea sa vina ?! Nebunatica asta de Andreea Marin tare se mai tine de surprize !
Ii dam zurliului raspindac zece mii sa aiba de-un autobuz pina-n Voluntari ca poate in paduricea de-acolo s-o piti Scufita Rosie. Facem poante. Apoi ne-nghesuim pe supozitii. Pai daca dragalasa creatoare de surprize s-o fi gandit sa-I coaca nefericitei de Alba a Zapada o intilnire cu piticii rataciti prin paduri straine dupa munci la negru ?…
Dam cu banu’ cine face o escala la Baneasa. Beleaua pica pe cea mai tanara colega.
…………………………………………………………………………………………………………………
“ Vine politia ! Imi ia toata marfaaa….” Padurea canta. Colega se freaca la ochii. Nu bea, nu se drogheaza. Parcheaza masina la liziera padurii. Coboara. Inainteaza curajoasa. “ Drace ! N-am pus alarma ! “ Da sa se-ntoarca la masina. MASINAA !!! Aoleu !
- Ia bai, minoritate, ranga de pe portiera !, racni scoasa din minti respectabila noastra colega. Prea tarziu. Frumoasa masina de servici necheza deja in zare cu piciorul de Rambo ciocolatiu lipit pe acceleratie. Singurul miscat de urletul ei se dovedeste a fi un batran c-un cocos slabanog in brate. Timpanul mosului exploda ca un prezervativ expirat.
- Surzii, taica !, se vaita batrinul cu pasarea cotcodacind nervoasa.
- Lasa tataie, ca trece cu pamant !, il imbarbata inimoasa reporterita.
- 100.000 amendaaa!, se-alungi din spate o voce turmentata. Ai avariat personajul !
Reporterita intoarse capul perplexa. La un pas de ea, un nene ciudat se batiia cu-n carnetel in mina.
- Zau ! Cine naiba esti dumneata ?
- Hic ! Cum cine ?, sughita jignit omul. Povestitorul !
- Po…. CE ?
- Hai, scoate suta ! Fonduri pentru intretinerea povestilor. Acu’ tre’ sa duc mosul la O.R.L.-ist ca ramane “Punguta cu doi bani “ cu titularu’ surd bocna. Si-asa, vai de capul lui ! A zbughit-o la sosea sa vanda cocosul ca nu se mai ajunge cu banii de graunte. L-am alergat toata padurea . Isi vinde sclerozatu’ recuzita si ramine pe drumuri !…
“ Am innebunit. Mi-au pus nemernicii halucinogene in cafea “ , bagui in gand reporterita noastra.
- Vezi baba de colo ? Aia care imbie soferii cu macrameuri !Nttt, nu te uiti bine ! Mai incolo, domnisoara !,ii trozni povestitorul un damf de tuica-n nas reporteritei. E baba lui !Amarita… Mai scoate si ea un ban cu lucru de mana. Grea viata in padure, domnisoara, grea viata !…, se caina straniul interlocutor.
“ Aiurez !” , gandi reporterita. Clic ! Rumena Teo ii zimbeste dintr-un colt al cortexului, de mana cu un lunatic vinzator de teren selenar. In spatele lor , o doamna cu pleoape vopsite in culoarea cerului inainte de furtuna napraznica. Intinde spre camera palmele grasute cu niste cataroaie cenusii facatoare de minuni la cancere si boli de ficat. Muribundul nu trebuie decat sa gaseasca un suflet milos care sa-I protapeasca televizorul cu doamna-n fata si gata ! Dupa doua-trei emisiuni o sa topaie vindecat prin fata blocului. “Mda….”
- Deci e pe bune ?! E si Alba ca Zapada ?!
- Cum, domnisoara ! Povesti fara Alba ca Zapada ? Fii serioasa! povestitorul clipi siret si sopti la urechea reporteritei : Omeneste-ma cu cu cat te lasa inima si te duc pe-o scurtatura. Altfel dai nas in nas cu toate personajele si-ajungi piele la Alba ca Zapada.
- Bine , ofta colega si porni cu avant in miezul aiurelii. Si tot inaintara povestitorul cherchelit si….
- Auu ! Care p… ma-tii dai cu pietre ?, tipa cu mana la frunte delicata noastra colega.
- Praslea , daca nu te potolesti iar iti confisc merele alea si-o sa arunci in vizitatori cu dude !, ameninta povestitorul un tinerel balai catarat intr-un copac. Eh, il scuzati, duduie, stiti cum sunt copiii facuti la batranete !, se scuza el ametit. Dati-mi va rog marul. Stiti, recuzita… Daca n-as umbla eu dupa ei !…
Nici nu-i crescu bine cucuiul reporteritei ca …….
- Ce dracu-I asta ? tipa iarasi colega cu un sul de salam cu picioare atirnat de manseta pantalonului.
- Patrocle ! Patrocleee ! rasuna o voce de fetita in departare.
- Domnisoara, nu lovi ciinele ca ma omoara Lizuca ! Stii, e-o fetita mai cu probleme. Traumatizata… Familia….incerca sa balbiie speriat povestitorul.
- Ce faci , fa ? Ai venit sa-mi castrezi ciinele. Maamaaa ! Ai dat in ciinele meu ? Te-am spart, curva !
- Lizuca, Lizuca, hai taci cu nenea povestitoru’ ! Nu s-a atins de catelus ! Cuminte, Lizuca, cuminte !
- Bine, mormai fetita si-si baga la loc in buzunarul hainutei bucata de caramida.
- Auzi, nene, ajungem odata la Alba ca Zapada ? izbucni exasperata colega.
- Gata, domnisoara, aproape c-am ajuns !, rasufla usurat si povestitorul.
- Da’ nu vad nici o casuta ! se mira reporterita.
- Ce casuta, domnisoara , c-au lasat-o nenorocitii aia de pitici cu datorii de-a trebuit sa vinda saraca locul. Cartofori si betivani… Au plecat care-ncotro , la munci prin alte paduri. Ea, vai de capul ei, prapadita rau, rau… Da’ tot frumoasa. Deh, si e nevoita si ea, ca fata singura ….mai o vizita pe la un zmeu, un Rosu imparat… Din ce sa incropeasca frumoasa de-o rochita cocheta ? Ca Fat-Frumos stii si dumneata cum e ! Frumos, viteaz, zbenguiala, da’ mate-fripte…Vremuri grele in padure, domnisoara, vremuri grele…. , se vaita vocea povestitorului .
- Unde naiba a disparut nebunu’ asta ? Hei ! Nene ! …Nimic.
- Ai venit la mine ?, sparse nedumerirea reporteritei un glas cristalin.
“ Mama, dac-o fi alt psiho sar la bataie “, se pregati sufleteste pentru orice colega. Cand colo, de dupa niste crengi stufoase aparu in toata splendoarea…..
- Bai, bai, stati asa ! Ce-I asta ?! Eu nu sunt Alba ca Zapada ! Nu, nu !, scutura din cap cu putere reporterita noastra. Inchise ochii si recita cu intonatie in gand: “Am avut o copilarie fericita. Nu m-a abuzat tata, n-am fost violata in pubertate, mama, piinea lui Dumnezeu… n-am motive, zau, chiar n-am motive…”
- Ai de gand sa-ti revii ?, sageta vocea de Alba ca Zapada – colega .
- N-am avut fantasme cu pitici ! Nu sufar piticii !!!, se agita colega in pragul dementei.
- Stai draga linistita , nici eu ! D-aia le-am facut vant ! Ah, tu te-ai luat dupa povestitor ! Betivul ala !, pufni amuzata Alba ca Zapada. Daca-I dai o tarie face capul pulbere la turisti cu ce vrei ! Bine ! Acum aduna-te si sa-I dam bataie ! Fa-ti de lucru pana-mi pun pe mine ceva pe gustul TAU ! Recunoaste ca-ti fac greata tampeniile cu danteluri si volanase… Aaa ! Ca sa nu te plictisesti, fa si tu conversatie cu Fat- Frumos ! Vezi ca se holbeaza de dupa boschetii aia ! Nu-I da mult nas ca nu mai scapi de el. Idiot…, zise Alba ca Zapada si se topi in d?cor.
Citiva spiridusi aparura din senin carind cocosati o scoarta de copac scrijelita.
- Ce naiba-I asta ?, articula stupefiata colega.
- PUBLICITATE !!! ciripi melodios corul de spiridusi.
………………………………………………………………
- Asa …Ce-ai amutit ? Nu-I asta costumatia care te obsedeaza de luni intregi ? , o intreba razand Alba ca Zapada – reporterita pe reporterita – Alba ca Zapada.
- Ihi….Aaa…Da….Dar cum….? De unde…. ? , balbii colega privind lung bocancii soldatesti si bizara rochie de piele , modelul pe care il imaginase ea in noptile de insomnie.
- Of, voi, muritorii !… Vino-ncoace !, zise Alba ca Zapada si-o trase pe colega inlemnita mai aproape de ea. Inchide ochii ! Acum deschide-I ! DESCHIDE-I ! Auzi, vrei te rog sa-ti schimbi grimasa asta de contabila paralizata ?