421
„Ce fac de dimineata pana seara? Ma suport.“ (Emil Cioran)

Incarcerat in lumea din mine
imi dau singur cu biciul.

Ard incet cateva sute de neuroni
ce nu-mi dau voie sa-mi respir plictiseala.

Sparg ceasca din care am baut cafeaua,
vesnica cafea inutila a orei sase.

Arunc in cos ziarul sotiei mele,
l-am citit si ieri, il am si maine .

In stilou s-a uscat de ieri cerneala,
m-am plictisit sa-l vad chiar si pe el.

Caut un loc in hol pe canapea,
sa ma arunc cu toleranta in lume.

O telenovela ma zgaraie pe creier,
nu pot sa mai ascult atata suferinta.

422
„Are duhul cuprinzator, fara justete.“ (Voltaire)

Asteapta o decadere de mult programata, decaderea mea.

Imi tarai trupul pe scarile inghetate,
aceeasi urcare de care mi-este teama.
Poleiul imi sfasie palmele degerate,
am lasat in urma o parte din mine.
Cu hainele zdrentuite, ciufulit, descult,
ma tarasc in continuare.

A renuntat la puterea de inger,
la misiunea incredintata.

Sta zambind langa mine, ca o fantoma.
Imi ascult indemnul sa merg ma depare,
zdrentele imi ascund trupul candva gol,
mainile recent descoperite lucreaza,
capul descoperit ma conduce,
picioarele desculte imi povatuiesc mersul.

Cu sabia imi numara pasii,
duhul puternic e o baricada.

423
„Cimitirele sunt sedative“ (Eugen Barbu)

Adormit cu vechiul meu cosmar:
batranelul ce ma cheama sa-mi dea sfaturi.
Pe patul de o singura persoana
stau recent pietrificat.

Parfumul de garoafe
gadila incet nara stanga.
In pozitia drepti
astept sa-mi recite constitutia.

Adorm pasind pe alei cu macese,
sub brazi se joaca tacut copii.
Aprind o lampa chiaradin veranda,
vreau sa citesc ziarele de ieri.

In cuier ma asteapta paradisul,
umbra imi zace in camara,
ies sa respir noaptea de cafea
sub felinarele neutre.