Sebastian Sinc s-a nascut pe 21 septembrie 1989, la Spitalul Mare din Constanta. Este elev in Montreal la o scoala cu program international. Scrie poezii de aproximativ 2 ani si, in viitor, ar vrea sa dea la Drept sau la Medicina.
Nostalgie de moment
Atunci eram tot noi. Si ne scaldam
in vise, in ploi. Tu pictai ceasuri oprite,
eu gaseam chei de cuvinte, verighete
in zig-zag umezite de
timp.
Aveai creta întinsa pe umeri, pe sani,
pe coloana...
si îmi inspirai "miros de dragoste" sau
litere deformate, rupte dintr-un gand.
Atunci stiam numele spiridusilor
pe de rost. Ne traiam zborul fara sa ne uitam
in oglinda de prea multe ori -
oglinda aia blestemata si oarba care ne arata
zi de zi ca nu redevenim
copii.
Acum, uneori, ma trezesc fiind un altfel de eu;
mai visez din cand in cand la ceasurile oprite,
la bastonasele stangace care nu stiau sa fie scrise.
Si simt "mirosul de dragoste"
doar cand ma uit in oglinda sau cand fotoliul
miroase a creta, a doua culori...
parca simt in vene o litera deformata,
smulsa dintr-un gand.
Azi poate maine
cineva... :
"sa privesti un film din anii nostri luuungi,
un film care se plimba singur prin Paris
înainte sa fii existat vreodata
Romeo si Julieta..."
candva… :
"pentru ca infinitul nu minte
cutiile de portocale pe care le colectionam
sa facem loc unui arpegiu
in aer..."
O seara placuta in continuare!
"Doamna, ti-am adus mirosul de ceai
in gand si pe albumul de poze pe care îl rasfoiesti
in continuu de cinci zile"
"pentru ca in aceasta dimineata m-am trezit
si nu te mai iubeam. Mi-e dor de începuturi !"
"bonsoir Madame! Sper ca te-ai amagit agreabil ascultand
Jazz; ca eu cantam la saxofon... nu la pian!"
"iti promit ca nu vei uita prea curand
lectia despre inocenta. O sa te las, doamna. Ramai cu bine...
azi poate maine"
exista o pasiune intre felul de a dansa
si încercarea de a imagina o poezie,
o întamplare,
o iubire aspirata de esec.
"amintirea se stinge - nu se preface,
nu se prelinge; o sa moara,
intr-un fel, cum mor eu langa tine, doamna,
in fiecare seara…"
si-o sa ramai cu bine
azi poate maine...
Te-am mintit (2)
O sa-ti împletesc in curand o fusta de mireasa din tic-tac-uri. Peste 15 ani o sa privim apusul împreuna pe-o plaja in Sahara.
Arlechinule, mi-e dor de tine! Nu mai esti aici sa-mi mazgalesti hainele cu creta, sa-mi citesti Baricco, nici sa colectionezi fluturi. Si te urasc atat de dulce... încat n-am destule maini sa-ti desenez ura. Te detest... pentru ca m-ai lasat mincinos si un saxofonist ratat, pentru ca m-ai facut sa iti promit un apus la miezul noptii.
O sa citesti probabil de 8 ori la rand tristetea mea si toamna care m-a nascut in luna Decembrie. Si n-ai sa în telegi nimic... pentru ca o poezie este mai mult decat niste randuri care se termina înainte de sfarsitul paginii - sau cel putin asa spunea Cohen.
Arlechinule, te-am mintit. Ti-am promis ca o sa mor... si uite-ma înca aici, balbaindu-ti amintiri si doruri amputate. O sa-ti falsific un doliu din blesteme si lectii de istorie neînva tate. Pentru ca mi-e tare pofta de anumite parti pe care nu le-am cunoscut in tine.
Dansez... uneori, seara, pentru ca masajul face bine valurilor din mine. As prefera oricum sa nu mai urli... pentru ca acele 8 litere nu mai au sens.
Arlechinule, minte-ma!
Nu-l ascultati! Abereaza
nu am de gand sa povestesc despre îngeri
sau despre cum face dragoste veleitatea
in poezii;
nu am chef sa îmi plang de mila,
nici sa te iubesc
pentru ca nu sunt, eu,
un preot.
O sa întelegi, tu,
cand o sa simt nevoia sa te
omor
cu pietre, gemandu-ti :
"mila! mila! mila!" ?
ca si cum
mainile mele ar fi
ale altcuiva,
ma descompun pe hartie
si nu mai am puterea sa-ti urlu pe nas
ca nu sunt
perfect,
in capul meu…
o sa întelegi tu
cand o sa explodeze pomii,
primavara,
mugurii,
sub tampla mea?
am sprancenele atit de stufoase
încat îmi atarna peste pleoape...
si cand deschid ochii
ma simt ca intr-o închisoare
si stii... ma întreb cum de nu citeste
Doamna-de-Dimineata
horoscopul din
sirene
sau valuri;
parca marea era
albastra fiindca cerul
si-a varsat toata culoarea
in ea… - la fel cum îmi vars, eu, toata pasiunea si vehementa in tine.
O sa întelegi tu...?
Cuvinte simple
mainile mele… iti plac
mainile mele care se lipesc noaptea reci
de pielea ta fierbinte,
care te cauta ca pe un contur
al lor
nu e drept!
îmi vine sa îl iau uneori pe Dumnezeu
de guler si sa ii spun ca nu e drept;
cuvinte simple,
cuvintele tale
cand o vad pe femeia unuia,
femeia
unui om pe care îl cunosc -
cum îsi ascunde lacrimile dupa ochelarii
de soare
vocea mea... te alinta
vocea mea ca o rugaciune. un pescarus
care plange. copilul desenat la sfarsitul
caietului de religie -
vocea... care te iubeste
nu e revolta!
pur si simplu, mainile mele te frang
in timp ce vocea mea înjura
femeia
care ma asteapta la marginea drumului
" ca o iubita, ca o amanta, ca o sotie, ca o tarfa "
cuvinte simple,
cuvintele tale...
cand ne trec pe amandoi visele
din camera. Vama Veche
miroase a batranete.
mainile mele...
Fara sa îmi fie teama...
in sufletul meu,
prima întrebare esti tu
- asa cum te vad eu, dezbracata de tine -
prima întrebare esti tu, a doua întrebare e dragostea :
invincibila, imposibila, neînceputa
si nesfarsita,
ca o lume, ca un suspin sau
ca un altceva.
prima întrebare esti tu, a doua întrebare e dragostea,
a treia întrebare e revolta,
ca un cer necolorat, nearomat, limitat si trist,
împrastiat peste Iad
- de doua ori mai mult, deja -
prima întrebare esti tu, a doua întrebare e dragostea, a treia întrebare e revolta,
a patra întrebare e fantezia
de a fii, de a se pierde, de a gasi,
de a face sa treaca. Si noi suntem
fantezia unui suflet neinspirat.
prima întrebare esti tu, a doua întrebare e dragostea,
a treia întrebare e revolta,
a patra întrebare e fantezia,
a cincea întrebare sunt eu,
alungat de catre mine înspre mine,
intr-o ureche aud lamentarile marii,
in cealalta ureche ma aud pe mine,
fara cuvinte, fara placerea de a pune cap la cap
- viata –
in capul meu,
prima idee esti tu -
care ma plimbi, ca un compas, de la o extrema la alta a emotiei.
prima idee esti tu, a doua idee e dragostea
ce se împrastie ca o privire de gheata, un ciob de oglinda
sau ce vrei tu. Adorabila, minune,
detestabila.
prima idee esti tu, a doua idee e dragostea, a treia idee e revolta,
insatiabila, invizibila,
copila ochilor nostri
care sunt, de fapt, si ochii vostri!
prima idee esti tu, a doua idee e dragostea,
a treia idee e revolta, a patra idee e fantezia,
in capul meu, care se joaca, care patrunde…
prima idee esti tu, a doua idee e dragostea,
a treia idee e revolta, a patra idee e fantezia,
a cincea idee sunt eu,
care am lasat fereastra deschisa
fara sa îmi fie teama...
