Castelul poeziei mele

Castelul poeziei mele
E construit din litere.
Sensul ... e undeva
La un etaj superior,
Inca nevisat.

Poate voi fi prea obosit
Sa imi termin povestea,
Poate voi fi deja murit.
Poate ca TU o vei relua candva
Si o vei continua...
La infinit.

Femeile de buzunar

erai... erai tu alta fata...
din Colectia :
"Fetele de buzunar"
si eu ... eram un vanzator,
un Anticar
cu carti ... si cu povesti ...
romane ...
si Femei
de geamantan,
Sau de noptiera ... daca vrei ...

erai ... erai tu alta Portocala ...
sau o Lamaie (nu imi amintesc)
dormeai
pe buzele-mi sarate
ce iti Sopteau amarnic:

proNUME

noi
nu plangem cu lacrimi.
Versuri
ne umezesc mainile,
trecutul, viitorul.
noi
nu avem idee
despre ideea vietii.
ne place sa
ne declaram
metafore.

eu...
eu sunt in centrul
cercului
si nu ma vezi
pentru ca esti
mai vizibil decat mine.
Ma atingi,
ma recunosti
si pleci.

tu...
tu ca si mine taci
intre ecourile
tipatoare
ale sferei
cu laturi egale, paralele.
orbule!
ti-ai uitat ochii
in curba
sufletelor perpendiculare.

voi...
(in sfarsit am ajuns
sa va pronunt si pe voi)
voi decalati-va din cercul meu!
sunteti deja aici
printre
noi - eu - tu.
voi...
va ignorati frumos,
ma detestati cu pasiune.

Coincidenta

Clipesti invers,
dormi altfel,
nu mananci.
Fara sa bagi de seama
mori
incet, batraneste,
cu ochii larg
inchisi.

Coincidenta

Te ocupa
- preocupa -
soarta nimicului, pastelul sensului,
Ambiguu.

Incognito
intr-un abis plin de
fara comparatie.

Haute couture.

Daca te-as pierde
eu as fi cel mai pierdut
dintre noi doi.

Coincidenta

Devenim
ce-am fost odata,
Incet, batraneste
- praf -

Sah mat

te privesc
prin foaia goala,
rupta din zimti goi de apa.
te sarut
zmulgandu-ti carnea
si iluziile
din talpa.
am aruncat
deoparte toti pionii,
caii, foamea
si regina.
am ramas doar noi
iubito,
noi doi, foaia
si cortina...