De doua ori pe an, o data cu apropierea Craciunului si a Pastelui, se apropie si cutitul de gatul purceilor si mieilor. Am intrebat, la Craciunul trecut, preotul de la tara, cum intelege acest obicei. Tine de traditie iar traditia e innodata cu crestinismul nostru, a fost raspunsul. Ma asteptam la "ortodoxia noastra", adica la aruncarea vinei pe afirmatia din Biblie ca Dumnezeu a creat animalele, iar omul sa "stapaneasca peste ele", sau la exemplul lui Isus care a mancat si el peste cu pofta, dar de data aceea intrebarea a cazut intr-un moment inoportun, preotul era ocupat cu caltabosul de pe masa. (Mielul, in fond, se deosebeste de purcel prin faptul ca nu guita iar pestele prin faptul ca rama in apa, nu? De toate aceste oratanii, in schimb, omul se deosebeste prin faptul ca are suflet, nu ca animalul. Omul se deosebeste prin faptul ca iubeste, gandeste, are sentimente.. Oare?)

Cum totul este o problema de credinta (in ceva sau altceva), nu cred ca sensul cuvantului stapanire -pe care Dumnezeu ar fi lasat-o omului- este de drept de ucidere, daca tinem cont de doua fenomene : omul are un creier din care foloseste 5% din capacitati si, mai des, omul sminteste locul, in loc sa-l sfinteasca. Aproape oriunde a pus omul piciorul, a uscat si locul. In sinea lui, omul e impacat: face tot ce-i trece prin cap dar se izbaveste facandu-si cruci mari cand trece pe langa biserici si, mai ales, cand ii moare cate un vecin (slava Domnului!)

Zilele acestea, Ministerul Agriculturii a suspendat aplicarea normei sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul sacrificarii sau uciderii, norma publicata in Monitorul Oficial, asadar intrata in vigoare (la 9 decembrie 2002). Actul normativ prevedea ca in virtutea legislatiei europene, indiferent unde are loc sacrificarea - in gospodariile populatiei sau la abatoare - inainte de a fi ucise, animalele trebuie ferite de stres, prin asa-zisa operatiune de asomare (un fel de anestezie). Mai mult, normele europene prevad ca animalul sa fie omorat "cu blandete". Ordinul a fost suspendat pe buna dreptate in Romania, pentru ca nu se aplica. Una din partile comic-antologice este ca el a fost suspendat in final si de teama PSD de a-si pierde grosul electoratului, omul simplu de la sat (si masina de votat), care sigur s-ar fi revoltat daca ar fi fost impiedicat sa-si casapeasca cum stie el (ma rog, dupa traditie), in batatura, animalele.

Totusi, de la dezbaterea istorica (din Evul Mediu) daca femeia are sau nu suflet (rabdare, lucrurile nu par sa aiba legatura, dar au ..), aparitia acestor norme "sanitare", chiar nerespectate la noi, mi se pare cel mai remarcabil episod al framantarilor umane in ce priveste o fiinta. Pentru ca daca nu s-ar fi constatat ca si animalele au un suflet si sufera de stress (!), aceste norme nu ar fi avut nici o noima. Ca orice animal are suflet, iubeste, se bucura sau sufera, a observat orice om neidiot privind ochii unui animal. (Mai mult, cei care au avut vreodata un caine, stiu ca devotamentul si iubirea unui caine greu pot fi gasite intre fiinte umane) Cei atenti au mai observat ca nu numai cainii dau din coada cand se bucura, ci si purceii.. Revenind la acestia, un documentar recent pe Discovery prezenta constatarile ca purceii sunt chiar mai inteligenti si afectuosi decat cainii (motiv pentru care in SUA porcul a devenit animal de casa, plimbat in lesa cu aceeasi mandrie ca detinatorii de caini). Si, mai spunea documentarul, numai simpla lipsa a interesului oamenilor il clasifica a fi "dobitoc" si obiceiul oamenilor de a-l tine in cotete murdare il face sa miroasa ingrozitor. Mai spunea documentarul ca un grup de mirositori legati la ochi nu a putut face diferenta intre mirosul unui purcel scos din cotet si a hainelor unor nespalati de cativa ani.

Asadar, acesta este, istoric vorbind, prima recunoastere oficala a faptului ca animalele au suflet (ma rog, respectiv a faptului ca omul nespalat miroase ca si purcelul nespalat).

De aici insa si pana la a intelege ca viata unui purcel este la fel de importanta - pentru Dumnezeu daca vreti - cu a unui miel, a unei vaci sau a unui om mai este cale lunga. Pana la intelegerea ca orice din aceasta lume este un recipient al unei constiinte - chiar si o piatra - este cale si mai lunga. Pentru ca pentru multi, nu numai dragostea, dar si credinta - confundata si innodata cu traditiile - trec prin stomac si prin ritualuri barbare. Ordinul MAPAM nr. 425/2002, adoptat, ca multe altele, la presiunea UE, mai arata doua lucruri. Primul, ca Europa este mult inaintea noastra ca nivel al civilizatiei, avand timp sa se aplece pana si peste stressul unui biet animal. Intre timp, la noi, fetita de 14 ani care si-a zdrobit mana in malaxorul fabricii de paine Domnesti este retrimisa la munca in acelasi loc de insasi mama acesteia, casnica. Al doilea lucru pe care il arata acest ordin este ca poti impune oamenilor un anumit tip de comportament prin legi si sanctiuni, dar niciodata nu poti impune o constiinta.

(Am primit acest articol ca reactie la numarul spiritual.)