Va spun cu toata seriozitatea sa cititi aceasta carte. Nu, nu cred ca veti intelege ceva din ea sau cel putin nu veti intelege ce am inteles eu. Poate ca nici nu e vorba de a intelege. Ci de "a vedea" cum stau lucrurile. Oricum, daca nu intelegeti sau daca nu "vedeti" este bine sa ramaneti cu imaginile pe care aceasta carte vi le ofera undeva inauntrul vostru.

Da, acolo este vorba despre un batran care citeste romane de dragoste, dar de dragoste care doare. Aceea dintre oameni (animale) si animale, dintre animale si animale, dintre oameni (animale) si oameni (animale). Dar dragostea care doare se suprapune. Cineva omoara pentru ca vrea sa fie ucis si nimeni nu stie asta, de aceea toti sunt omorati. Cineva se chinuie in cartea asta, in acest chin nu urmareste decat sa moara si nimeni nu vede asta, intelegeti? Daca cititi aceasta carte, si va rog sa o cititi, sa fiti atenti pentru cateva ore si la chinul altuia, lasati-l pe-al vostru deoparte si aveti grija de aceasta dragoste care doare. Va puteti identifica acolo, faceti ce vreti, ce simtiti, dar fiti atenti acolo.

Intr-o jungla asezaminte omenesti, acolo oameni si animale stau impreuna iar senzatia de teama este doar o iluzie. Tigri se plimba si se tolanesc. Oameni trec printre ei. La cativa metri o caprioara neagra incepe sa scanceasca. Ma uit intr-acolo si vad ca puiul ei negru se joaca cu puiul de tigru. Si pentru caprioara frica nu este o iluzie. Isi incolaceste puiul si scanceste, se zbate. Ii simt bataile inimii ce sparg coaste si piele. Tigrul se uita inspre puiul lui si-l vede bine, este uimit de zbaterea caprioarei. Aud gemetele in urechi, inima imi sparge coastele si pielea. Caprioara scoate sunete ciudate, se zvarcoleste, urla, plange acoperindu-si puiul si moare. Inima mea se potoleste.