Romanele lui Yasunari Kawabata sunt sisteme solare in care mici planete lirice graviteaza pe subtiri orbite narative in jurul ideii principale a cartii. Nu conteaza intriga pentru ca de obicei nu se intampla mare lucru. Apar insa prim-planuri delicate si precise (o castana rostogolindu-se in iarba, un cocor de pe chimonoul unei femei), un fel de haiku-uri in proza care traduc pentru cititor esenta personajului.
Yasushi Inoue (1907-1991) in romanul tarziului sau debut literar ("Pusca de vanatoare"- 1949), este mult mai "european" in structurarea discursului epic. Scrierile lui se pot povesti mai usor pentru ca urmeaza un fir narativ mult mai clar, mai usor identificabil.
"Pusca de vanatoare" este un fel de "rama in rama in rama etc.". Eul narativ este un poet. El scrie poezia ce da titlul romanului si o publica, culmea, intr-o revista de vanatoare. Este primul avertisment ca lucrurile nu trebuie judecate dupa aparente. Tot ceea ce urmeaza, adica romanul propriu-zis, este practic "explicatia" menita sa reveleze sensurile acestei poezii.
La putin timp dupa publicarea ei, poetul primeste o scrisoare de la insusi necunoscutul care il inspirase. Yosuke Misugi este un personaj influent. Tocmai de aceea apeleaza la acest nume fictiv sub acoperirea caruia isi va spune povestea( de fapt un alt val care potenteaza misterul povestirii). Ni se va demonstra in cele ce urmeaza formidabila intuitie a poetului cu privire la singuratatea stranie si viata ca o "albie pustiita" a lui Misugi. Dar mai intai o noua mistificare. Misugi nu-si relateaza pur si simplu povestea ci foloseste in acest scop alte trei scrisori adresate lui, care alcatuiesc corpusul cartii.
Scrisorile sunt tot atatea oglinzi in care chipul barbatului e distorsionat cu dragoste, ura, egoism, vinovatie sau candoare, in functie de cea care tine oglinda. In final stim mai multe despre ele decat aflam despre Misugi. Esenta personajului masculin ii este ascunsa pana si poetului care a scris despre el: "Desi Misugi mi-a scris ca este eroul poemului meu, totusi el, samburele ideii mele, mi-a ramas invaluit in mister". Shoko gaseste jurnalul mamei ei, amanta lui Misugi, si cea pe care credea ca o cunoaste i se dezvaluie a fi o femeie cu o tulburatoare viata secreta. Midori, sotia lui Misugi isi povesteste casnicia nefericita iar amanta acestuia, Saiko, devine sincera cu sine insasi inainte de moarte.
Povestile fiecaruia se oglindesc unele in altele adancindu-se si complicandu-se la infinit. Romanul este strabatut de imaginea unei pusti reci, cu tevile lustruite, sclipind crud, metafora a singuratatii la care, pana la urma, se reduce viata fiecaruia. Este un joc de masti si umbre, o poveste despre falsitate, aparente, despre iubire si moarte, despre cum il inseli pe celalalt daca nu esti sincer cu tine insuti.
