sisif.ro | Porumbelul - Patrick Suskind

Am citit "Parfumul" in conditii de totala cecitate literara fata de nationalitatea scriitorului, de eventualele intentii auctoriale, fata de mai mult ca sigurele ecouri critice. Cartea m-a castigat de la primele pagini, anulandu-mi cu o suavitate perversa orice urma de distanta critica, convertindu-ma incet-incet intr-un discipol al lui Grenouille, in care vedeam o fiinta eliberata de determinarile biologicului (independent de vointa sa, e drept) si care nu trebuie judecata dupa legi umane, un amoral genial caruia ii iertam si motivam episoadele criminale.

Dupa cautari febrile si intrebari adresate pythicelor motoare de cautare de pe internet, cautari impulsionate de sentimentul ca trebuie sa fie ceva mai mult in cartea lui Suskind decat m-a lasat sa vad propriul orizont de asteptare devenit un ad-hoc pat al lui Procust, asadar dupa straduinte indelungi, sinuoase si aparent lipsite de speranta la fel ca aceasta fraza care le prezinta, EVRICA! O lucrare tiparita intr-un anuar al profesorilor de limba germana, expusa pe internet in conditii de semi-ilegalitate, diseca intr-o savuroasa lectie de anatomie literara mecanismele "Parfumului".
Cand am inceput sa citesc "Porumbelul" nu facusem inca aceasta descoperire. Asa ca lectura cartii a decurs in aceeasi stare de incertitudine la adresa posibilului mesaj al autorului.
Cele doua carti ale lui Suskind, nedezmintindu-si seva postmodernista, poseda o dubla (cel putin) codare, adica se adreseaza in acelasi timp cititorului obisnuit, dar si lectorului capabil sa sesizeze ironia si pastisa, camuflate de o intertextualitate bogata.
"Porumbelul" este:
- cronica schimbarii radicale prin care trece personajul Jonathan Noel. Este un singuratic, fara familie sau prieteni, dependent de camera sa. Are tabieturi care ii delimiteaza strict existenta, nelasand loc arbitrariului. Portar la o banca, intampina in fiecare zi limuzina neagra a sefului, pe care salutul sau politicos il ghiceste cu teama si admiratie in spatele geamurilor fumurii. Vine si momentul deja asteptatului "pana intr-o zi, cand…". Deschizand usa camerei sale intr-o dimineata, Noel descopera in fata lui un porumbel. Tot ceea ce urmeaza pare declansat de privirea rece, impersonala, de masinarie, a porumbelului. Noel isi paraseste camera, fiindu-i frica sa se mai intoarca, isi neglijeaza indatoririle la serviciu, ajunge sa se identifice cu cersetorul pe care ieri il dispretuia. La capatul acestui complicat traseu interior, Noel constientizeaza nevoia, pana atunci reprimata, de ceilalti.
si/sau
- o structura complicata bazata pe alegorii, intertextualitate, jocuri literare subtile. Jonathan Noel e un fel de combinatie ciudata intre un Joe Christmas faulknerian, determinat la un nivel mai putin evident, aproape inconstient, de o criza identitara asemanatoare cu a acestuia din urma, si un Akaki Akakievici gogolian, adica un inexistent sub raport social. Aparitia ciudata a unui porumbel, cu implicita sa functie heraldica, in fata camerei lui Noel, pentru a-i vesti ironic finalul calatoriei sale solitare prin apele nemiscate ale existentei lui sterse, adauga aluzii biblice acestui puzzle literar care compune personajul.
Adevarata experienta a cartii de-abia acum incepe. Am inlaturat aici vopseaua de la suprafata panzei. Daca dedesupt se afla un Van Gogh sau doar un imitator priceput ramane sa hotarasca fiecare.