Antologia laureaţilor Concursului Internaţional de Creaţie Literară „Veronica Micle”

Concursul Internaţional de Creaţie Literară „Veronica Micle” a debutat în 1999, ca urmare a colaborării dintre mai multe despărţăminte ale Asociaţiunii Astra, dintre care fondatoare sunt Astra Iaşi şi Astra Blaj. La concurs pot participa tineri autori din ţară sau de peste hotare, cu vârsta maximă de 30 de ani, care nu au debutat în volum. Prin cele trei secţiuni, „Creaţie poetică”, „Eseuri despre lirica actuală” şi „Traduceri din poezia clasică, modernă şi contemporană”, juriul format din Nicolae Turtureanu, Liviu Papuc, Areta Moşu, Valentin Talpalaru, Indira Spătaru, Liliana Armaşu şi Magda Negrea, îşi propune să descopere creaţii meritorii de a fi promovate şi apreciate de publicul larg. Miresme de soare (2009) este a unsprezecea antologie publicată odată cu ediţia a XIII-a a concursului şi reuneşte câştigătorii la cele trei secţiuni enumerate mai sus.

Pentru poezie, premiul I s-a acordat Denisei Grozea din Braşov, studentă, pe atunci, în anul II, la Facultatea de Litere (specialitatea Română-Franceză). Poemele Sânge albastru sau cerneală, Decopertare. Exerciţiu de scriere şi Ceşcuţa chinezească, conţin cu precădere elemente din mediul domestic: porţelanuri, gramofonul, cartofii, ceşcuţa, oale etc. Eul liric are aici rolul de observator, el contemplă personificarea obiectelor: „Ceşcuţa chinezească/ îşi lăsase coadă lungă prinsă pe ceafă”, „cărţile purtau tricouri cu zeppeline”. Pasivitatea eului contrastează cu efervescenţa vieţii obiectelor. În Apocalipsa poetului registrul se schimbă şi îndeamnă spre introspecţie. Alăturarea dintre melancolie, retorism şi neologisme fac scrierea uşor stângace: „Inefabile sentimente, inoculate în suflete insondabile, tresar”, dar tânăra poetă recuperează însă în ultimele două poeme publicate în antologie: Liturghia înserării şi Zilieri la bâlci. Scriitura se maturizează, cele două poeme ni se înfăţişează ca nişte tablouri dinamice şi viu colorate, care vibrează de viaţă: „Se adunase la porţile lumii/ginta robilor ostenită./ Printre tarabe cu fructe uscate şi gravuri turceşti, /târgul ţinea în piept jocuri de ţintar/ şi saltimbanci rujaţi pe catalige.”

Premiul al II-lea a fost împărţit de doi tineri poeţi: Gabriel Nedelea, care la doi ani după apariţia în această antologie debutează în volum (Peisaj cu întâlnire, Editura Aius) şi Mihai Gheorghe. Pe lângă intensa activitate în peisajul revistelor de cultură şi numeroasele premii literare obţinute, Gabriel Nedelea (Craiova) se remarcă prin alăturările neaşteptate de imagini şi cuvinte, el însuşi fiind o alăturare inedită de personalităţi: una romantică, mereu îndrăgostită şi una melc, care se retrage în cochilia sa de poezie şi singurătate confortabilă: „ Noaptea oboseam şi mă întorceam/ Mă gândeam la Macedon/ Şi îmi număram paşii să adorm.”(Zilele trecute). În Camera 13, poetul pune totul în ordine:  „Acum nu mai cade nimic le-am pus pe toate la locul lor”, se pregăteşte pentru întâlnirea cu ea. Dezordinea pe care Eros o creează dă peste cap pregătirea riguroasă: „În dormitorul ei/ Lucrurile intră unele în altele,/ Ascultarea noastră o ia înainte,/ Lumina e întoarsă pe dos”. În Femeie cu Dumnezeu recreează sintagme cunoscute: „Care tăia cu sânii/ Dumnezei la tei”, îşi spune plăcerea de a-l citi pe Lorca şi se joacă din nou cu imaginile, ca un „discipol al lui Naum”, aşa cum îl numeşte poetul Nicolae Coande. Dintre poeţii tinerei generaţii Gabriel Nedelea este un poet de primă mână care ia poezia în serios. Asemenea se poate spune şi despre Mihai Gheorghe: este romantic, şi ia poezia în serios aşa cum ia şi femeia. Are pseudonimul Mihai Amaradia, lucrează la Teatrul de Păpuşi din Târgu Jiu şi este la fel de sincer şi de direct, în poezia sa, ca un copil, dar jocurile sale sunt ale maturităţi, are mână sigură: „ la 11:06 supa împăratului fusese prea fierbinte,/ la 11:28 fiica maestrului supier, decapitată,/ la 11:32 fiul împăratului era de negăsit/ la 11:36hainele fiului fâlfâiau în poiană,/fiul împăratului se găsea în ele spânzurat,/ la 11:46 împăratul se blestemă/ să nu mai mănânce niciodată supă,/ la 11:48 împărăteasa şi maestrul supier erau de negăsit”.

Andreea Lăcătuş (Buzău) şi Elena Rusu (Piatra Neamţ) au obţinut Premiul al III-lea. Răsfăţată a concursurilor de creaţie literară, Andreea Lăcătuş a primit în 2009 nu mai puţin de 11 premii şi menţiuni. Poezia sa e o descărcare, o revoltă a adolescentei care se extrage din mulţime: „N-ai picat la ora potrivită…Strânge-ţi pumnii./Muşcă-i…Muşcă-i, viperă!”, „din cauza ta hâtro!” etc. La 17 ani, Elena Rusu scrie în ropote, cuvintele ei sunt pietre aruncate în normalitate: „vinovate sunt/ hârtiile semnate/ de oamenii tulburaţi/ la terapia de normalitate” şi îşi proclamă tinereţea tulburată, bolnavă.

De această dată menţiunile au mers în Republica Moldova: Aliona Taşcă, Alina Marin, Viaceslav Cuşter, Victoria Purici, Elena Tumanov, Diana Frumosu şi Valentina Şubin. Poeţii menţionaţi scriu o poezie uşor anacronică, candidă, se poartă delicat cu cuvintele, păstrează rima, vorbesc despre rândunele, şi îşi şlefuiesc cu sârguinţă creaţiile ca nişte şcolari încântaţi de caligrafia învăţată şi pentru asta se aşează în faţa unui caiet nou cu mâna stângă pe o pagină şi în mâna dreaptă au stiloul cu peniţă strălucitoare. Credem că o lectură mai consistentă a poeţilor români contemporani ar putea dea roade în acest sens, dat fiind faptul că orice talent înnăscut trebuie să fie şi cultivat, cristalizat.

La secţiunea de eseuri s-au acordat două premii. Premiul I l-a primit Petrişor Militaru din Craiova. Redactor la revista „Mozaicul” din Craiova şi promoter al tinerilor scriitori, el îşi arată experienţa literară: scrie curat şi stăpâneşte o tehnică corectă, ce face textul uşor de citit şi de înţeles. Eseul cu titlul Ipostaze ale îngerului în lirica eminesciană analizează pe rând, de la general la particular, apariţiile îngerului în literatura romantică şi în lirica eminesciană. Se poate identifica în acest eseu un efort imens pentru a nota fiecare apariţie a imaginii îngerului în poezia lui Eminescu: „…termenul apare de o sută optsprezece ori în aproximativ două sute două zeci de poeme”. Alexandru Nemţanu (Iaşi) a obţinut Premiul al II-lea cu eseul Popas pe coada fericirii. Acesta ne propune o un eseu filosofic pe marginea noţiunii de fericire.

Traducerile din poezia clasică, modernă şi contemporană s-au făcut în limba franceză (Anastasia Ilcov, Lavinia Alexa, Lorena Păvălucă. Corina Ciornîi şi Anca Tiron) şi în limba engleză (Ioana Popovici). Neavând cunoştinţe de franceză, pot spune numai despre traducerile Ioanei Popovici că îi reprezintă cu succes pe autorii Mircea Florin Şandru şi Dinu Flămând.

Volumul Miresme de soare este o infuzie de tinereţe. Fiecare astfel de antologie este un val de aer proaspăt. Mai rămâne numai ca tinerii scriitori să-şi urmeze calea cu tenacitate, căci talentul reprezintă numai o zecime din întreg, restul este efort conştient sau, mai bine zis, lectură şi căutare în sine.