Editura Curtea Veche reuneşte în colecţia „Ştiinţă şi Religie” un număr important de titluri care pun în dezbatere marile întrebări ce au frământat timp de secole gândirea umană. În acest sens organizaţia filantropică John Templeton îşi propune să stimuleze o nouă gândire bazată pe suspendarea prejudecăţilor printr-un dialog intercultural cu oameni de ştiinţă şi teologi care au ca preocupare cele mai profunde probleme ale disciplinelor de studii proprii fiecăruia şi care îşi propun să analizeze, din perspective diferite, subiecte care astăzi, datorită celor mai recente descoperiri ştiinţifice, apar ca fiind perene şi controversate.  

Una dintre dezbaterile de acest gen, care s-a concretizat într-un volum apărut în 2010 la Editura Curtea Veche Publishing şi care dă și titlul volumului, are ca punct de pornire întrebarea „Oare din cauza ştiinţei a ajuns desuetă credinţa în Dumnezeu?” La dezbatere participă oameni de ştiinţă şi filosofi a căror activitate este recunoscută în marile universități ale lumii. Cele treisprezece eseuri semnate de Steven Pinker (profesor de psihologie la Universitatea Harvard), Cardinalul Christoph Schönborn (arhiepiscop al Vienei), William D. Phillips (laureat al premiului Nobel pentru fizică, 1997), Pervez Amirali Hoodbhoy (profesor de fizică la universitatea Islamabad din Pakistan), Mary Midgley (filosof), Robert Sapolsky (profesor de ştiinţe ale biologiei, neurologie şi ştiinţe neurologice la universitatea Stanford), Christopher Hitchens (autor), Keith Ward (preot membru al academiei britanice), Victor J. Stenger (profesor emerit de fizică şi cosmologie al universităţii din Hawaii), Jerome Groopman (profesor de medicină la Harvard), Michael Shermer (doctor în istoria ştiinţei, profesor la universitatea Claremont), Kenneth R. Miller (profesor de biologie la universitatea Brown), Stuart Kauffman (directorul institutului de biocomplexitate şi informatică din Calgary) plus trei dezbateri pro/contra (Christopher Hitchens vs. Kenneth Miller, Jerome Groopman vs. Michael Sherman, Steven Pinker vs. William D. Phillips)  au fost coordonate și redactate de Michael Shermer, directorul revistei Skeptic şi autor al unor editoriale lunare în publicaţia Scientific American, care a şi contribuit cu un răspuns la tema pusă în dezbatere. Pentru cei interesaţi să afle mai multe detalii despre rolul şi preocupările fundaţiei pot accesa adresa de internet www.templeton.org/questions/purpose.

            Privind lucrurile la un nivel superficial, ştiinţa a făcut ca ideea de Dumnezeu să fie depășită. Însă opţiunea credinţei în Dumnezeu, opinie unanim acceptată de participanţii la tematica pusă în dezbatere, nu este o problemă de ordin ştiinţific (William D. Phillips), ci o judecată privitoare la aspectele fizice ale lumii. „Ea este un element dintr-un ansamblu mai mare şi mai complex; perspectiva noastră asupra universului, acest set de presupoziţii fundamentale prin intermediul cărora înţelegem lumea în care trăim ca întreg.” (Mary Midgley). Problema surclasării unui creator divin în faţa realităţilor ştiinţifice este abordată prin prisma a două perspective. Perspectiva raţiunii şi a adevărurilor ştiinţifice care pot fi măsurate şi verificate experimental şi perspectiva adevărurilor vieţii morale care ţin de domeniul credinţei indiferent dacă eşti ateu sau adept al unei religii. Credinţa nu ţine de dovezi, ci de capacitatea subiectivă de a crede. Credinţa nu este dedusă logic, ci simţită. Principiul de bază al credinţei este toleranţa (Jerome Groopman). În ceea ce priveşte prima perspectivă, ştiinţa în sine nu pune în pericol credinţa într-un creator divin, ci mentalitatea ştiinţifică de tip reducţionist, proprie mai ales culturii intelectuale a Occidentului, care prin descrieri cantitative şi reductive încearcă să explice realitatea în totalitatea ei. Aplicarea nelimitată a mentalităţii ştiinţifice duce la agnosticism şi la ateism. (Christoph Schonborn) Deşi credinţa este atribuită maselor, sunt opinii, ca cea a cardinalului Christoph Schönborn, care consideră că şi în cazul celor mai fanatici susţinători ai ideii de Dumnezeu libertatea câştigată prin intermediul noii tehnologii are şanse mult mai mari de a duce la hedonism, consumism şi la un divertisment de masă bun de amorţit mintea.

William D. Phillips, laureat al premiului Nobel pentru fizică și membru al Institutului Joint Quantum din cadrul Universității Maryland și al Institutului Naţional de Standarde și Tehnologie, S.U.A consideră că, în fond, problema reconcilierii între ştiinţă şi credinţă ţine de nivelurile de realitate şi de percepţie la care se situează fiecare dintre noi. A transforma un postulat de ordin religios într-unul ştiinţific şi invers poate duce la războaie culturale  iremediabile. Jerome Groopman, profesor de medicină la Universitatea Harvard, este de părere că ciocnirea dintre ştiinţă şi religie este cauzată de două poziţii extreme: 1. credincioşii fundamentalişti din Statele Unite care vor să schimbe constituţia astfel încât să cuprindă dispoziţii preluate din Biblie legate de viaţa sexuală şi rugăciune; 2. ignoranţa deopotrivă a  credincioşilor în ceea ce priveşte beneficiile pe care ştiinţa le poate oferi pentru îmbunătăţirea vieţii şi a ateilor care ignoră înţelepciunea textelor religioase. În acest caz, singura cale de mediere a conflictului este toleranţa reciprocă. „Ceea ce este perceput acum ca fiind un universal război rece între ştiinţă şi religie este mai degrabă, cred eu, o ciocnire la nivel local între o viziune scientistă, mult mai favorizată în ultima vreme în Occident, şi perspectivele asupra lumii pe care le-au avut majoritatea oamenilor în aproape celelalte epoci” (Mary Midgley).

În ciuda abordărilor diferite a dezbaterii Templeton, autorii eseurilor pun în balanţă aspectele pozitive şi negative ale ştiinţei și religiei cu scopul unic de a găsi o cale de atenuare a energiilor negative din arena războaielor culturale. Concluzia generală a dezbaterii este că ştiinţa şi religia nu sunt duşmani, ci pot fi complementare.

Fundaţia John Templeton, O dezbatere Templeton. Oare din cauza ştiinţei a ajuns desuetă credinţa în Dumnezeu?, traducere de Adina Aleman, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010.