Marturisesc ca alegerea acestei carti a avut o motivatie exterioara; am vazut, cu cateva saptamani in urma, o emisiune culturala la care era invitata autoarea Codului bunelor maniere astazi, alaturi de cateva personalitati ale vietii culturale. Interesanta mi s-a parut discutia din jurul vanzarii acestei carti, cifra ridicandu-se la 160 000 de exemplare. Cu totii incercau sa gaseasca o explicatie pentru acest suuces mai degraba paradoxal in raport cu lumea si cu tara in care traim, ale carei date obiective le cunoastem cu totii printr-un contact nedorit de frecvent.

Intr-adevar, de ce se cumpara zeci de mii de exemplare dintr-o carte care nu spune nimic nou, care teoretizeaza niste reguli si niste formalitati de care ne putem, la oi adica, lipsi (ilustrarea o gasim, iarasi, privind in jurul nostru), care este cicalitoare si nesuferita ca o matusa acra etc. Nu cred ca e responsabil aspectul exterior al cartii, ce-i drept, foarte reusit (si este un fapt imbucurator ca editurile din Romania cultiva si acest capitol, fara ca asta sa insemne neglijarea continutului, cum tendentios ar comenta unii); nici macar clasicitatea cartii sau faptul ca "da bine” in biblioteca, nici intentia de gluma (proasta) de a o oferi cuiva drept cadou. Toate aceste aspecte sunt subsidiare literaturii. Fiindca de literatura este vorba.
Si n-o sa ma plang acum, batraneste, ca in ziua de azi asemenea carti sunt pur gratuite din cauza ca aproape toata lumea ignora ce scrie acolo sau ca buna-cuviinta a devenit istorie. Nu o spun din teribilism, nici din extravaganta, nici din blazare. Cartea d-nei Aurelia Marinescu este un bun exemplu de literatura pe intelesul tuturor, mizand (involuntar) pe estetic, pe fictiune, mai mult decat pe eticul cu aplicabilitate imediata. Secolul Invataturilor… s-a scurs cam de multisor ca noi sa le mai citim cu ochiul proaspat, naiv, neconvertit.
Daca am parcurs Codul… ca pe scrierile cronicarilor sau ca pe un roman istoric nu e, repet, din cauza ca mi-ar evoca epoci apuse, cu gloria lor cu tot. Atmosfera pe care o creeaza aceasta carte e esentialmente fictionala, iar placerea parcurgerii ei tine de gratuitatea estetismului. E foarte frumos sa citesti, fara nostalgie si fara programatism, un pasaj ca acesta : "Un gentleman este acel domn care apuca zaharul cu clestsorul, chiar daca este singur la masa. Este cel, care, intrand intr-o baie unde se afla o femeie goala, se retrage spunand : Pardon, domnule!… Un gentleman mai este, in fine, domnul care se barbiereste si se imbraca special pentru cina, chiar daca traieste singur in jungla.” (p. 24)
Mai sunt unele fragmente in care as descifra, in loc de pretiozitate, fictiune : "cand o femeie este incadrata de doi barbati, cel mai in varsta va sta in dreapta ei. In schimb, cand un barbat este incadrat de doua femei, locul din dreapta este ocupat de cea mai in varsta." (p.184) Se mai precizeaza ca un barbat nu imprumuta bani de la o femeie, nici invers; sau ca nu e elegant sa se discute, nici macar intre prieteni, despre bani sau probleme familiale; ca "o doamna nu intra singura intr-un local unde se servesc cu predilectie bauturi alcoolice (bar, bodega)" (p.204).
Autoarea incearca sa acopere cat mai multe aspecte ele existentei, cum se vede si la sumar, de la "Salut” pana la "Bucurii si necazuri in familie”, abordand, intre altele, cadourile, imbracamintea, calatoriile, transportul, cresterea copiilor etc.
Prima impresie ar fi de exhaustivitate, dar lectura cartii demonstreaza ca nu este vorba si de autosuficienta, oricat de moralizatoare ar fi in unele pasaje autoarea, mai ales cand da exemple personale. Dincolo insa de aplicabilitatea larga pe care si-o doreste, cartea construieste o lume coerenta, ca in romanele realiste, o lume completa, o fresca a societatii.

N-as vrea sa merg prea departe, spunand de exemplu ca editura ar fi trebuit sa includa Codul… nu la colectia "Practic”, ci, poate, la "Cartea de pe noptiera” sau la "Raftul intai”. Dar cred ca, in ciuda motivatiilor ("buna-crestere nu este si nu va deveni niciodata inutila, pentru ca ea il face pe om sa se respecte in primul rand pe sine”, p. 15), a explicatiilor ("traim intr-o epoca in care nonconformismul este la moda, dar sa nu sarim peste o etapa obligatorie - aceea a cunoasterii normelor conformismului.” p.17) si a altor raportari conjuncturale ("o data cu inceputul existentei sale sociale, umanitatea a simtit nevoia unor reguli pe care sa le respecte toti membrii dintr-o colectivitate, astfel ca traiul in comun sa devina suportabil” p.20), Codul poate fi citit ca o lucrare beletristica, o opera de fictiune, o monografie a unui tip ideal, reperabil, cum ar zice G. Calinescu, numai la analiza in retorta.