W. Somerset Maugham (1874-1965) este considerat unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori britanici ai secolului XX. Autor de romane, teatru şi proză scurtă, a fost de asemenea şi spion pentru British Intelligence în timpul Revoluţiei Ruse, experienţă pe care o împărtăşeşte în romanul Ashenden sau agentul britanic. Debutează cu Liza din Lambeth şi va rămâne foarte legat de această carte, considerând-o ca fiind cea mai reuşită. Continuă să scrie şi multe dintre romanele sale sunt considerate capodopere ale literaturii engleze. Printre acestea se numără :Vălul pictat, Robie, Vila de pe colină, Plăcerile vieţii şi altele.

Magul a apărut în anul 1908 şi, aşa cum este sugerat în fragmentul autobiografic de la începutul romanului, îl are ca sursă de inspiraţie pe Aleister Crowley, ocultist, poet, scriitor, yoghin şi alpinist britanic. Membru influent în organizaţiile oculte Golden Dawn, Astrum Argento şi Ordo Templi Orientis , el este renumit astăzi pentru scrierile sale oculte, în special pentru The Book of the Law (Cartea Legii), textul pe care se bazează întreaga filosofie Thelema, ce pune liberul arbitru in prim-planul existenţei umane. Şi-a câştigat notorietatea în timpul vieţii şi a fost supranumit "Cel mai viclean om din lume". După publicarea romanului, acesta  scrie o recenzie negativă, pe care o semnează Oliver Haddo, numele personajului principal căruia Crowley îi fusese model. Maugham îl creează pe Oliver Haddo extravagant, straniu, sosit parcă din alte vremuri şi pasionat de magia neagră, care pe atunci era în mare vogă la Paris. Paris este şi locul în care Arthur Burdon îl cunoaşte pe antagonist, faţă de care manifestă încă de la început antipatie, dintr-un motiv pueril la prima vedere: Burdon este medic şi gaseşte pentru orice o explicaţie ştiinţifică, un fel de Homo Faber care anulează din start posibilitatea existenţei magiei. Cadrul în care aceştia se întâlnesc, o cafenea mică a artiştilor din cartierul Montmartre, sporeşte sentimentul de apropiere de autodeclaratul magician Haddo şi de intimitate cu magia.  Antipatia se transformă treptat în lupta între ştiinţă si ocultism, cu care scriitorul se joacă. El nu va lăsa lucrurile să fie albe sau negre, nu există un câştigător declarat; deşi Arthur Burdon îl ucide în cele din urmă pe Haddo pentru a răzbuna faptul că acesta se jucase cu mintea iubitei sale Margaret şi apoi o ucisese pentru a o folosi în scopul creării vieţii în viziune alchimică, magia câştigă prin simpla ei existenţă, fapt neacceptat de Burdon. Prin faptul că subestimează puterea rivalului său poate fi considerat pierzător încă de la început.

Ironia construcţiei relaţiilor între personaje, precum şi bizareria lui Oliver Haddo se împleteşte cu o poveste macabră bine calibrată şi are ca rezultat alăturarea antagonică a frumosului şi a urâtului. Frumoasă este Margaret, nemărginită este dragostea lui Arthur Burdon faţă de aceasta, la fel de nemărginită este dragostea lui Susie faţă de Arthur; savuros de urât este înfăţişat magul. Intrigant este faptul că, deşi este obţinut cu ajutorul magiei, frumoasa si “preacurata” Margaret se îndrăgosteşte de “prea-necuratul” Haddo, trimiţând astfel cu gândul la o “Frumoasa şi “Bestia” a Parisului secolului XX.   

“- M-a transformat într-un abis al murdăriei şi mă dispreţuiesc pe mine însămi. …. În acea seară la cină, am spus o poveste şi am văzut cum te cutremurai de ruşine. N-am fost eu cea care a spus-o. Impulsul a venit de la el şi ştiam că este greşit, însă am spus-o cu plăcere. Mi- plăcut să o povestesc, m-a bucurat durerea pe care ţi-am provocat-o şi şocul acelor femei. În mine par să trăiască două persoane…”

Până la urmă frumuseţea cărţii, nu constă în lupta dintre ştiinţă şi magie şi nici în triumful alchimic, ci aşa cum observă Saturday Review of Literature, în modul cum este scrisă, dens, închegat şi ingenios, încât captivează atenţia cititorului de la prima pagină până la ultima.

W. Somerset Maugham, Magul, traducere din limba engleza de Ioana Vacarescu, 2009.