Poezia lui Peter Robinson din The Look of Goodbye: Poems 2001-2006
Cătălin Ghiţă
Tipărită, în 2008, la Shearsman Books din Exeter, ultima plachetă de versuri a lui Peter Robinson, marcant poet al generaţiei ‛80 din Marea Britanie, este circumscrisă temei presante şi de fiecare dată originale a exilului. Robinson a petrecut peste şaisprezece ani în Japonia, unde, ca profesor de literatură engleză, a predat, printre altele, la prestigioasele Kyoto University şi Tohoku University. El a ales Japonia nu din raţiuni exotice sau presant culturale, ci, mai curând, economice. Reformele educaţionale ale cabinetului Thatcher au făcut dificilă, dacă nu aproape imposibilă, găsirea unei catedre vacante în Anglia, astfel că mulţi dintre proaspeţii doctori în literatură au fost obligaţi de circumstanţe să-şi găsească slujbe în străinătate. Pe Robinson, hazardul l-a dus tocmai în Orientul Îndepărtat.
Printre străini, starea de spirit a poetului este, în chip evident, una de însingurare. Poemul Alien Registration este un exemplu elocvent în acest sens, mai ales că epigraful este selectat dintr-o conversaţie pe care Robinson a avut-o, probabil, cu un japonez îndatoritor. Lectorul trebuie să ştie că, în Arhipelagul Nipon, non-japonezii care locuiesc o perioadă mai îndelungată trebuie să se prezinte la Oficiul pentru Străini şi să solicite o Carte de Înregistrare pentru Străini, care, în engleză, se numeşte Alien Registration Card. Enunţul epigrafului, „Dr. Robinson, you need to renew your alienation card...“, conţine însă o eroare semantică expresivă: în engleză, „alien“ înseamnă pur şi simplu „străin“, însă „alienation“ desemnează o „înstrăinare“, o „izolare emoţională“. Acesta este, de altfel, sentimentul dominant al şederii din Japonia, şedere pe care autorul a perceput-o ca pe o écartelement psihologică şi pe care a convertit-o, ulterior, cu imaginaţie şi răbdare, în materiepoetică.
Un poem de o sensibilitate aparte, nod al unui dialog intertextual cu cel mai mare scriitor de haiku din literatura japoneză, Matsuo Basho (1644-1694), este Silence Revisited. Titlul face aluzie la celebrele versuri ale lui Basho consacrate cicadei, prezente în cartea Drumul Îngust către Nordul Îndepărtat (elaborate în timpul călătoriei de cinci luni în Tohoku, în 1689) şi selectate ca epigraf, dar şi la un poem mai vechi al lui Robinson, Deep North. Templul ce serveşte ca fundal poemului este Yamadera, acolo unde Basho a scris nemuritoarele silabe. Liniştea este emanată nu numai de locul în sine, de fortăreaţa solitudinii budiste, ci şi de atmosfera naturală care atinge cu delicateţe obiecte şi oameni deopotrivă. Acelaşi tip de dialog intertextual se stabileşte, în poemul The Last Resort, cu un faimos haiku dedicat despărţirii şi scris de Yosa Buson, un alt mare poet, dar şi pictor (1716-1784).
Prozaismul aparent al unei vizite a preşedintelui american George W. Bush (efectuate în noiembrie 2005) este convertit în lirism de atmosferă în poemul Kyoto Protocols, cu un titlu ce face aluzie la acordul privind scăderea efectului de seră, semnat de cele mai multe dintre puterile economice mondiale, dar respins de Statele Unite ale Americii. Epigraful este selectat cu grijă: un fragment din discursul Titaniei din shakespeareana A Midsummer Night’s Dream care subliniază că răul provine din disensiune. Este sugestivă descrierea succesivă a păsărilor: porumbei, bâtlani, berze, ciori, rândunele, singurele care, prin zborul lor liber, protestează împotriva solemnităţii nefireşti şi lipsite de importanţă a conclavului politic uman. Secvenţele sunt autonomizate tocmai prin aglutinare, iar tabloul devine convingător prin aglomerarea tuşelor de culoare şi prin alternanţa mişcare-repaus.
Poemele din acest volum trasează cu fidelitate geografia emoţională a exilului şi, graţie ambivalenţei din titlu, pot constitui atât formula de rămas-bun pe care autorul o adresează Europei lăsate în urma pentru mai mult de o decadă şi jumătate, cât şi modalitatea de despărţire de Orientul Îndepărtat, loc geometric al solitudinii dureroase, dar fecunde liric. Metafora ferestrei deschise deci atât spre afară, cât şi spre înăuntru este cheia pe care Robinson le-o împrumută cu generozitate lectorilor săi avizi de noutatea descoperirii unei alte lumi.