Peter Robinson aparţine unei generaţii tulburi de poeţi britanici. Năcuţi în prima decadă de după război, aceştia aveau să se confrunte, mai întâi, cu problemele inerente retrasării cartografice a Europei, apoi, în anii ‛80, cu criza cultural-academică provocată de reformele educaţionale propuse de primul ministru de atunci, Margaret Thatcher (într-o scrisoare pe care mi-o trimitea cu câteva luni în urmă, Robinson numea acest lucru o adevărată „Kulturkampf împotriva universităţilor şi în special împotriva departamentelor umaniste“). Lipsiţi de idealurile apolitice şi estetizante ale generaţiei interbelice, optzeciştii britanici (dacă-mi permiteţi împrumutul expresiv) îşi asumă cu admirabil curaj ancrajul social şi plasează, în centrul poeticilor lor explicite şi implicite, probleme care subliniază caracterul angajat al autorilor. Robinson este unul dintre puţinii care reuşesc să menţină un echilibru între lirism şi manifest, între conotativul metaforic şi denotativul livresc.

Volumul Selected Poems: 1976-2001 a apărut în 2003 la editura Carcanet din Manchester şi reuneşte poeme întinse pe un sfert de secol de activitate lirică. După cartea de debut a autorului, publicată în 1980 la mica editură londoneză a lui John Welch, Many Press, şi intitulată Overdrawn Account (bine primită de critică, recenzii favorabile scriind James Lasdun şi Eric Griffiths), aveau să se scurgă nu mai puţin de opt ani până la următoarea plachetă. This Other Life (produsă de aceeaşi Carcanet) câştiga, în 1988, prestigiosul premiu Cheltenham şi era recenzată în toate marile publicaţii britanice: The Guardian (de Martin Dodsworth), London Review of Books (de John Kerrigan), The Times Literary Supplement (de Stephen Romer) etc. Acestea veneau să confirme diagnosticul pus cu îndrăzneală de Eric Griffiths în PN Review, conform căruia „Peter Robinson este, în opinia mea, cel mai bun poet al generaţiei sale”. Vizibilitatea sa în presa literară din Marea Britanie a crescut constant în ultima decadă şi a fost încununată de publicarea unui volum axat asupra poeziei sale, The Salt Companion to Peter Robinson, o antologie de texte editate de Adam Piette şi de Katie Price şi apărute în 2007 la Salt Publications din Cambridge.

Dincolo de orice, surprinde la Robinson raportul subtil care se stabileşte între poezie şi biografie, între existenţa literarizată şi cea trăită efectiv. Dintre traumele afective, se distinge un viol asupra prietenei sale de atunci, petrecut în 1975, în apropiere de Milano, care a lăsat urme adânci, generând un ciclu de opt poeme intense (reduse, în versiunea definitivă din antologie, la şapte). Dintre evenimentele fericite, se poate menţiona întâlnirea providenţială cu scriitorul italian Vittorio Sereni, descris, într-o scrisoare particulară trimisă mie de Robinson, drept „un antidot la problemele ridicate de opera lui [Ezra] Pound“ (acesta era subiectul iniţial al tezei de doctorat, de la Universitatea Cambridge, a autorului, ulterior modificat în favoarea studierii unor alţi poeţi, precum Donald Davie, Roy Fisher, Philip Larkin sau Charles Tomlinson). Impresia lăsată atât de întâlnirile fizice cu Sereni, cât şi contactul spiritual cu poezia acestuia, au avut ca efect două volume de traduceri semnate de Robinson (în colaborare cu Marcus Perryman): Selected Poems of Vittorio Sereni, publicat de  Anvil Press în 1990, la Londra şi The Selected Poetry and Prose of Vittorio Sereni, o ediţie bilingvă editată de University of Chicago Press în 2006.

Foarte multe poezii din Selected Poems : 1976-2001 sunt demne de a fi reţinute şi citate, iar aria de preocupări a autorului lor este extrem de variată. Există două piese lirice consacrate problemelor emoţionale ale adolescenţilor (Autobiography şi Dirty Language). Apoi, sunt dificultăţile legate de vârsta matură, în care familia şi profesia devin motive centrale (Not Yet Out of the Wood este, probabil, cel mai potrivit exemplu). Destinul profesional avea să-l aducă pe Robinson în Japonia, unde avea să predea literatura engleză timp de peste şaisprezece ani, între 1989 şi 2006, la universităţi prestigioase din Kyoto şi din Sendai. În această perioadă, are loc un alt incident trist. În 1993, autorului i se descoperă o tumoră pe creier: este supus unei operaţii complicate, încheiate, din fericire, cu bine, dar trebuie să treacă, un an mai târziu, prin trauma unui divorţ. În 1995, Robinson se recăsătoreşte, de data aceasta mariajul împlinit asigurându-i echilibrul emoţional graţie căruia poetul poate decanta evenimentele dureroase şi converti ulterior în substanţă lirică (demne de semnalat sunt poeme precum An Undetermined Heart, Lost Objects sau Afterlives).

Este important de observat că, în această perioadă, Robinson este un scriitor care locuieşte, afectiv, în trei spaţii culturale diferite: Japonia este ţara în care lucrează (poemul Winter Zoo Encounter anticipează tema solitudinii din volumul consacrat exilului nipon), Italia este ţara de adopţie culturală (atât graţie contactului ferm cu poezia acesteia, cât şi faptului că a doua soţie este italiancă), iar Anglia este patria natală. Fenomenul complex de aculturare forţată la care este supus poetul duce la găsirea unui ton matur şi grav, foarte rar întâlnit în lirica din perioada contemporană, care îi asigură un loc cu totul special lui Robinson în galeria literaturii de astăzi. Iubitorii de poezie din România ar putea descoperi în lirica acestuia un reper metaforic de neocolit, pe care autorul acestui sumar portret de scriitor vi-l recomandă cu toată căldura.