Pe 11 aprilie anul curent, în jurul orelor 16.30, Bănia a găzduit trei evenimente memorabile: prima şedinţă a Cenaclului Epigramiştilor Olteni, lansarea oficială a primului număr al revistei Cugetul (revista cenaclului), şi, nu în ultimul rând, a primei antologii a epigramiştilor olteni – un volum impresionant care numără 500 de pagini, conceput şi realizat de Petre Gigea-Gorun. Volumul cuprinde peste 250 de autori (între care Alexandru Macedonski, Tudor Arghez, Ion Minulescu, Anton Pann, C.S. Nicolăescu-Plopşor, Adrian Berechete, C.A. Calotescu-Neicu, Elena Farago, D.F. Ionescu-Ghindeni, Tudor Măinescu, Paul Nicolae Mihail,I.C. Popescu-Polyclet, Marin Sorescu, Valentin Groza, Petre Gigea-Gorun, Valerian Lică, Dimitrie Jega,Grigore Lupescu, Nicolae Topor, Constantin Păun, Ştefan Marinescu, Ion Cănăvoiu, Dan Căpruciu, Marian Grigore-Dobreanu, Nicolae Dragoş, Laurian Ionică, Nichi Ursei), fiecare cu note biografice şi texte spumoase, din diferite epoci, unii născuţi în judeţele Olteniei istorice, alţii adoptaţi; există şi autori care au trecut, în peregrinările lor, pe meleagurile olteneşti, s-au inspirat şi au mers mai departe. După cum sublinia şi George Corbu, Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, în prefaţa cărţii, oltenii au o limbă şi un spirit aparte, cum nu e altul în geografia ţării sau a continentului european. Dacă pentru alte naţii sau regiuni merg foarte bine glumele, bancurile, ocazional pamfletul, o specie literară de nivelul epigramei, cu toată causticitatea şi şarmul indispensabile, este parcă special creată pentru olteni. Sau, la fel de bine, se poate ca oltenii să fie în mod natural înclinaţi către epigramă.

            Volumul Printre epigramiştii olteni include şi un amplu periplu istoric al publicaţiilor şi al cenaclurilor epigramatice din Dolj, Gorj, Vâlcea, Mehedinţi şi Romanaţi. Există numeroase informaţii originale, în premieră, texte nepublicate până acum şi o doză considerabilă de umor care confirmă, o dată în plus, că, dintre toţi românii, oltenii râd cel mai mult şi cel mai straşnic. Există şi o arhivă fotografică amplă prinsă în paginile cărţii, precum şi numeroase caricaturi şi coperte originale.

De-a lungul ultimilor ani, au apărut câteva antologii epigramatice, vâlcene, gorjene şi romanaţene, care au reprezentat paşi necesari în recuperarea unui volum important de informaţii şi, mai ales, de texte. O antologie de calibrul celei de faţă constituie un gest firesc de revenire, întrucât, spre deosebire de alte focare culturale mai puţin productive într-ale epigramelor, Oltenia, regiune deosebit de activă, rămăsese întrucâtva în urmă. Astfel, Printre epigramiştii olteni umple un gol nejustificat şi sparge o tăcere cumva nefirească. Cartea constituie, pe lângă aportul informaţional istoric deosebit, şi un prim pas către o coeziune de facto a epigramiştilor olteni.   

Petre Gigea-Gorun, Printre epigramiştii olteni, Editura Scrisul Românesc, 2008.