Romanul lui Alexandru Vakulovski se construieste, cu multe si nuantate variatiuni, pe tema drogurilor. De la un capat la celalalt, starile psihedelice devin laitmotiv, creeaza o atmosfera apasatoare si dezgustata. Fiindca, fara nici o exceptie, starea personajelor e blazarea. Ea e cea care trezeste dorinta de a lua droguri si cea care nu permite renuntarea la ele, ea ?ncepe cartea, ?n dedicatie ( "se dedica tuturor prietenilor mei, tuturor celor care au trecut peste aceasta realitate (unii nu s-au mai ?ntors) - din disperare, din sila, din nemultumire") si cu gustul ei amar ram?ne cititorul, la sf?rsit.

De un postmodernism esentializat, mai degraba conjunctural - c?t de departe e t?narul autor de constructiile baroce ale lui M. Cartarescu, de autoscopia lucida a Simonei Popescu sau de jocul bonom al desantistilor -, Pizdet valorifica (iata un termen inadecvat) cultura de strada. N-ar fi deloc de asteptat sa iasa de aici vreo capodopera ("bibliografia" ar fi : "Limp Bizkit, Sepultura, Cypress Hill, Aquarium, Marilyn Manson, Zdob si Zdub, Eminem, Radiohead, Salman Rushdie, Dostoievski, Jean Michel Bosquait, Hagi, Federman, Maradona, Henry Miller, Nabokov, Ionesco, Tzara, Urmuz, Bitov … sunt de-ai nostri, pe-ai vostri tineti-vi-i voua, ca noua nu ne trebuie!"). Stilul este ?n mod previzibil necenzurat, ne?ngrijit, elucubratiile sunt spontane, gratuitatea maxima, vocabularul nu se alege (si uneori apar mai multi termeni de jargon dec?t ar fi suficient pentru o lectura fara complicatii dialectologice ).
Atmosfera este una foarte intens sordida. Pe de o parte, sunt ?nceputurile de confesiune - majoritatea paginilor sunt scrise ca un dialog, se mai insereaza mesaje se mai reproduc conversatii - despre familie ("m-am nascut ?ntr-o familie de genii : tata poponar betiv si mama curva (…) Nici pe departe nu vreau sa-i condamn, nu, sunt parintii mei si nu ca i-as iubi, era prea multa iubire oricum, dar mi se rupe, ?ntelegi, mi se rupe de tot ce s-a ?nt?mplat si se ?nt?mpla"); despre educatia primita pe strada, despre starea insurmontabila de sila ("De ce am obosit sa urasc, sa fiu crud? Mi-e sila, o ?ngrozitoare sila de tot. o sc?rba ce ?mi leaga m?inile, ma neutralizeaza. Nu mai sunt bun de nimic. Time-out. Sunt un cretin ?n stare de amorteala."). Apoi sunt iesirile ?n baruri, fumatul de "iarba", conversatia, betia; este caminul ("?n XVI e un adevarat cartier, nu dupa blocuri unde stau fraierii si o bat ?n cap. Piezisa e cartier, domnule, o strada de vreo suta de metri plina cu baruri si internet caf?-uri. E o adevarata experienta sa treci pe acolo: unul boraste, altul se pisa, alti douazeci se bat, basarabenii cu regbistii, apoi fac alianta si-i fut pe ceilalti, curve, de fapt tot studente flam?nde, jegosi si ?ndurerati. Spuma societatii - studentii - viitorul tarii, treci pe aici si vei vedea cum arata."). Este sexul : "?n ultima vreme eu sunt ala care sunt ?mbracat si dezbracat de femeie. Femei. Sunt tot timpul drogat, nu ma intereseaza absolut deloc sexul, nu sunt agresiv si daca o femeie vede ca nu opun rezistenta, daca ?i place, se culca cu mine. Nu stiu daca ma exprim corect. Cu mine? C?nd eu sunt undeva departe, ?n nori, soare, munti, iar cineva ?mi trage blugii, chilotii si se asaza pe pula mea. Nu zic ca e rau." Sunt faptele senzationale, bune pentru ziarele de scandal : "Sobo ne-a spus ca s-a terminat cu prietenul lui care luase o supradoza si de vreo saptm?na sta la reanimare. Ne tot ruga sa-i aducem ceva pastile macar, orice, ca nu mai poate. Cineva i-a adus o punga si un clei Moment. La autopsie plam?nii ?i erau ?ntariti de la cleiul uscat. Creierul i se desfacuse, se far?mitase, asa ca ?n loc, ?n craniul gol, o pijama murdara de s?nge."
Dar sunt aici, mai ales, prietenii, parteneri de distractie ("si eu eram de acord cu ei ca da, viata e un cacat. Poate sa tragi un fum e misto. Si sa dansezi cu Oedip si Ski si dupa asta sa man?nci, sa bei (eu un suc mai bine) si sa dormi. Da, cred ca asta e cel mai misto") sau de crize ("Iar prietenii sunt ca tine. Nu-i privi ?n ochi atunci c?nd se trezesc. Vei vedea durerea, mizeria insuportabila, vei vedea dezgustul si sc?rba. Nu-i ?ntreba nimic."), de discutii ("?mi amintesc, draga Pi, de discutiile noastre vechi despre Dumnezeu. ?mi spuneai ca Dumnezeu nu poate sa nu existe, iar eu ?ti spuneam ca nu poate sa existe ?n aceasta lume.") sau de blazare ("?ntr-o dimineata Allbe mi-a zis c?nd treceam pe l?nga liceul ala de transporturi cu curtea plina de liceeni : uite, c?ta lume si toti sunt cretini").
Este si multa singuratate. "Distractia e buna, numai ca eu m-am saturat sa ma distrtez. Gata cu distractia. Ar cam fi timpul. Timpul care ne da muie. Ieri am vazut un film ce ?ncepea cu "timpul are cinci degete : trecut, prezent, viitor, ceea ce s-ar fi putut ?nt?mpla si ceea ce nu se va ?nt?mpla niciodata. "Eu cred ca timpul are o pula cu care ne fute pe noi toti. Timpul e ?mpotriva noastra. E alta treaba daca noua ne place sa fim fututi. Gusturile nu se discuta, gusturile se fut." Iar ?n singuratate ?si fac loc cugetarile si sentintele asupra lumii, se filosofeaza un pic, destul de sec, asupra vietii, ca sa se ?ncheie totul cu "dracu stie ce va fi m?ine" sau cu un "fuck off!" spus unei realitati care nu vrea sa dispara sau sa se ?mbl?nzeasca dec?t dupa doze mari.
Ce aduce ?n plus Pizdetul fata de eventualele late produse ale culturii "de strada" este dezamagirea unui t?nar din Republica Moldova, ajuns ?ntr-o Rom?nie care nu seamana deloc cu ce visase el despre ea : "soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despe Rom?nia c?nd ?n sf?rsit visul meu se ?mplinea : Rom?nia! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Rom?nia! Tara a visurilor mele." Dar asteptarile sunt repede abandonate, visurile se demitizeaza brutal: "Primele zile la Cluj. Dupa vreo saptam?na reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, ?ntr-o camera, la liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar ?nceputul drumului. O poveste urmuziana, povesta silei si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, a deceptiilor. O poveste despre degradare si presimtirea mortii la numai un pas." De fapt, Rom?nia va ?nsemna de acum altceva pentru studentul care crezuse ca aici o va putea lua de la capat : "Asta a fost ?nceputul fericit. Asta este ?nceputul spulbararii visului cu Rom?nia, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Rom?nia din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu ?mi ?nchipuiam ca ceva, cineva vrea at?t de mult sa fie violata, futut, nu ma asteptam, zau." Si c?t de departe e reactia asta amara de intuirea normalitatii, ?n Amsterdam : "Era ceva incredibil ?n atmosfera aia, ?ti venea pur si simplu sa urli de bucurie. Apoi zile de ploaie. ?ti parea ca nu se mai termina. Ploaia spala tot."
?mi amintesc cum eroul lui Salinger ?si dadea seama daca citise sau nu o carte buna ?n functie de c?t de mult i-ar fi placut sa stea de vorba cu autorul, la telefon. Mi-ar placea sa descopar daca autorul ar putea iesi din clisee si teribilisme si m-ar lasa sa-i marturisesc c?t de vulnerabila m-am simtit, o vreme, c?nd romanul lui mi-a facut at?t de accesibila realitatea drogurilor, a alcoolului, a promiscuitatii, mizeriei, sinuciderii si a sc?rbei, pe care am crezut tot timpul ca pot si ca am motive s-o ignor, fara ca asta s-o ?mpiedice sa existe.