Viata - taina oricarei fapturi

Un tablou. Alexis s-a oprit din cantat. Isi asculta viata. Singurul bun si singurul blestem.

Scrie in ritmul unei muzici care ii poate intelege tristetea si nelinistea.



Scrie in soapta. Isi sopteste amintirile, gandurile, acele confidente sovaielnice care nu ii dau pace. Isi sopteste viata pentru a fi auzit doar de o fiinta - cea care l-a facut partasul unei fericiri sfioase.
Incearca sa inlature acordurile false. Doreste sa simta linistea pe care o cuprinde sinceritatea. Are nevoie sa se simta inteles. Doar ea este capabila sa inteleaga tot.
Muzica - preaplinul unei mari taceri. Viata lui - o soapta.
Precum acordurile unei muzici, incearca sa uneasca scenele vietii lui. O muzica lenta, plina de lungi reticente, aderand la tacere, partunzand in ea.
Explica, nu pledeaza pentru ceea ce traieste sau a trait. Canta- marturie si explicatie fara cuvinte. Viata sa - o muzica improvizata.
Nu stim niciodata ce ne mai poate spune o muzica dupa ce tace.
Deschidem o carte, rasfoim o viata irepetabila si de neinteles pe deplin. Incercam sa intelegem o lume in care tacerea si muzica se impletesc ca intr-un raspuns pentru intrebari niciodata rostite.
O muzica abia auzita.