De ce vibram la cuvintele cartilor si de ce ni se par asemanatoare momente din viata noastra cu momente din viata personajelor?

Sa fie doar 3, 4 tipuri de trairi sau de reactii in inconstinetul colectiv ? Casa somnului vorbeste despre oameni insa numai pentru 4 are un interes deosebit.



Chiar daca Robert este, de departe, personajul principal. Din cauza fragilitatii trairilor, incoerenta si implicitul dintre cuvinte sunt atat de expuse. Modelul ar fi putin simplist, insa nici pe departe sarac in simboluri. Robert se indragosteste de Sarah. Sarah are tulburari de somn. Casa somnului. Este narcoleptica. In planul identitatii si autenticitatii Robert nu-si accepta propriul sex.
Mai scrie ceva aici…ceva despre pierdere, de genul : cand pierzi pe cineva si ti-e dor de el, e din cauza ca persoana respectiva a devenit ceva imaginar, ireal. Dar dorinta pe care ti-o produce nu e deloc imaginara. Deci, de asta trebuie sa te legi, de dorinta. Fiindca este adevarata.
Cartea vorbeste despre trairile lui Robert, despre trairile lui Sarah indiferent de problemele pe care le presupune vietuirea intr-un trup. Cartea vorbeste despre o coexistenta a trecutului in prezent, despre faptul ca trecutul ne urmareste si tot ce s-a petrecut atunci are rezonanta si finalitate in prezent. De fapt, continutul cartii se intalneste in poezia anexata la sfarsitul cartii, poezie a lui Robert in care surprinde trairile lui despre Sarah. Desigur, cuvintele in sine nu spun nimic si nici incoerenta dintre ele.
In carte circula cu nonsalanta multe personaje. Pentru a descrie narcolepsia lui Sarah sunt unele si pentru a crea intimitatea trairilor lui Robert sunt altele.
Cartea "somnului " murmura despre sangele si cuvintele lui Robert lasate pe perete, despre volumul " Casa somnului " al lui Frank King- laimotiv usturator al bancnotei de 10 lire, despre Cafe Valladon " ce alba si cioplita-i moartea ", despre gratia si gravitatea autoarei Simone Weil. Iar acolo, undeva, in interiorul cartii scrie asa : ZEITGEIST.