Un „Petit Larrouse” al nesimţirii, o definiţie argumentată a acestei indolenţe, un cod al proastelor maniere adresat nesimţitului, în acest fel ar putea fi clasificată lucrarea lui Radu Paraschivescu, Ghidul nesimţitului.

Cartea începe, ca orice lucrare care se respectă, cu o critică lansată de scriitorul/filosoful Andrei Pleşu, care aprobă metoda de a scoate în evidenţă latura obscură a societăţii carpatine în mod excepţional, ce pare a fi contaminată de acest virus cunoscut sub numele de Nesimţit.

În primele pagini, întâlnim un omagiu în versuri adus nesimţitului de către poetul Şerban Foarţă, ce caracterizează această plagă a umanităţii în amănunt, scoţând în evidenţă toate „calităţile"  sale imposibil de ignorat.

Pentru a se asigura că într-adevăr ştim cu cine avem de-a face, Radu Paraschivescu ne face cunoştinţă cu Nesimţitul prin intermediul unei prezentări minuţioase a comportamentului său egocentric şi a vocii sale răsunătoare. Aflăm astfel din capitolul  „Cum să simţi un nesimţit" că această rasă a speciei umane nu va accepta niciodată alt loc pe podium în afară de cel mai înalt şi cel mai  vizibil. De asemenea, vom descoperi că în materie de vorbe ascuţite şi directe („Ce să-ţi spun! Vezi-ţi de treaba ta, babă împuţită”) şi de tonuri  supraridicate („Vreau ciocoooo!!!! Cioco, N-auuuuzi? Ciocoooooooooo!!!!!!!!!!!!”), Nesimţitul este un maestru cu „diplomă şi doctorat”.

Înaintând în pagini, descoperim inimaginabilul: un decalog, asemenea celui biblic, având însă un conţinut special redactat pentru Nesimţitul „responsabil” faţă de „harul” său. Sfintele legi, rânduite de-a lungul acestui decalog, trebuie respectate întocmai, argumentează autorul de-a lungul cărtii, pentru a se ajunge la stadiul de Nesimţit Perfect (fără cusur).

Astfel, orice practicant al acestui „sport extrem” trebuie să înveţe să fie strident, să militeze împotriva discreţiei, să fie egocentric, să nu permită nimănui să îl marginalizeze, să facă prozeliţi, să ia în deşert orice problemă, să ignore orice argument oferit de cei din jur, să fie contaminant şi mereu pe primul plan, să evite intrebările, să aibă întotdeauna siguranţa că răspunsul se află în mâneca sa, să adapteze lumea la setul său de nonvalori, să respingă orice compromis şi să îşi dedice fiecare minut din viaţă luptei împotriva bunului simţ, cel mai aprig duşman al acestei ramuri.

Întreaga carte este de fapt o argumentare însoţită de nenumărate exemple care susţin până în cel mai mic amănunt fiecare lege din decalog. Nesimţitul este obligat astfel să parcurgă lucrarea de faţă cu responsabilitatea unui elev silitor, care încearcă să reţină şi să reproducă întocmai tot ce scrie într-un manual de educaţie rutieră sau cu devotamentul unei mame care, dorind să fie apreciată de familie, îndeplineşte fiecare poruncă dictată de către autorul cărţii de bucate.

Pornind de la nesimţitul comun, întâlnit în toate cadrele posibile (în autobuz, în tren, la volan, la bloc, la cinema, teatru sau operă, la restaurant sau pur şi simplu în natură) autorul ne introduce în lumea nesimţitului V.I.P care nu se lasă mai prejos nici în ceea ce priveşte limbajul zgârietor, egocentrismul nelimitat şi comportamentul superior „administrat” persoanelor care îl înconjoară („Emisiunea mea e casa mea. Te-am chemat, te supui regulilor. Nu-ţi convine, altădată nu mai pupi”).

Dispreţul, neruşinarea şi nepăsarea Nesimţitului îl aduc pe acesta cu o treaptă în faţa celor din jur, nimiciţi cu siguranţă de „farmecele” sale.

În ultimul capitol, „Epilog”, autorul povesteşte cu dezamăgire apartenenţa sa la „cei din jur”, cei  vânaţi şi bântuiţi de Nesimţitul care pare a fi omniprezent  şi de neevitat.

Autorul trece de-a lungul cărţii de la atmosfera „etică” şi plină de umor către o atmosferă mult mai ostilă şi plină de reproş faţă de preafericitul Nesimţit redată de schimbarea persoanelor (de la persoana a doua autorul „schimbă macazul” la persoana a treia), demonstrând astfel dispreţul pe care i-l poartă. Umorul se preschimbă în tragic, „eticul” în reproş, iar nesimţitul nu mai ocupă în această operă decât rolul negativ, devenind un mare obstacol în calea desfăşurării obişnuite a evenimentelor (de zi cu zi). 

Radu Paraschivescu, Ghidul nesimţitului, 188 p., Editura Humanitas, 2006, Bucureşti, 15 RON.