sisif logo numărul 30
1 octombrie 2011
ISSN: 1842-0834
Revistă electronică de cultură, fondată la Craiova în noiembrie 2002
Sumar Redacţia Arhivă Contact Linkuri
Articole  >  cartea de sub nas
O tripla viziune asupra nihilismului
Petrisor Militaru

Cartea lui Stefan Bolea - Ontologia negatiei (Eseu despre nihilism), Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2004 - este o contemplatie asupra abisului care se intinde intre ego si sine. Studiul descrie modalitatea in care s-a manifestat nihilismul european in secolul al XIX-lea pe trei planuri: filosofic (Kierkegaard, Nietzsche), literar (Lautrémont, Rimbaud) si politic (Stirner, Bakunin), precum si ce implicatii a avut acesta forma mentis in aceste domenii.

 



Pornind de la definitiile cunoscute ale nihilismului, autorul distinge trei tipuri de nihilism: un nihilism metafizic (cel care neaga existenta „realitatii substantiale“), nihilism logico-gnoseologic (nu exista adevar obiectiv), nihilism moral-politic (neaga orice obligatie de ordin social).

 

Ontologia negatiei (Eseu despre nihilism) surprinde inca de la primul capitol prin detasarea autorului fata de subiectul tratat. De exemplu: nihilismul se indoieste de orice mai putin de el insusi. Sau nihilismul este o forma excesiva a crizei care spune ca nu mai exista nici o solutie si, de aceea, se poate anula. Iesirea din acest nihilism pasiv este nihilismul activ, cel care anuland vechile valori nu face decat sa impuna unele noi. Este bine cunoscut cazul suprarealismului, care se inrudeste cu nihilismul prin negarea vehementa a traditiei, a vechilor valori si care a devenit, la randul sau, un curent ca si celelalte.

 

In plan filosofic, nihilismul se trage din sentimentul tragic de inutilitate si non-sens la nivel ontologic, cu inchiderea in sine care restrange legatura cu Absolutul (la Kierkegaard aceasta este o trasatura a demonicului, definit ca „nelibertatatea care vrea sa se inchida in sine“), cu anxietatea, cu categoria ingrozitorului, cu disperarea cioraniana etc. Devalorizarea este privita ca pretext pentru o resurectie a valorilor. Distinctia cea mai fertila pe terenul filosofiei apartine lui Nietzsche: a) nihilismul obosit, pasiv, epuizat, care se impotriveste si b) nihilismul activ, care nezuieste spre putere si posesivitate. Adevarul este numai masca sub care se ascunde vointa omului de putere. Paradoxul lui Nietzsche este altul: in lupta cu Diavolul, invingatorul sau imprumuta caracterul monstruos al invinsului. Puterea asupra prazii inseamna asimilrea ei. De aici se intrupeaza doua intrebari: a) asimilarea nu inseamna controlarea dusmanului? si b) care a fost rezultatul luptei lui Nietzsche cu tenebrele nihilismului?!

 

Intr-o perspectiva lirica, nihilismul este atras de conditia poetului damnat si neinteles, moartea sufletului, spleen-ul, omul ca fiinta supusa propriilor limite, greseli, defecte etc. In viziunea lui Lautrémont omul este rodul unei creatii ratate inca de la inceput. Raul, ca si la Cioran, pare a fi privilegiant, in creatie, prin faptul ca este fascinant si contagios. Canturile din Maldoror sfideaza starea de inchinare. Ingustimea omului o reflecta pe aceea a Creatorului. In ceea ce-l priveste pe Rimbaud, opera devine o secretie fundamentala a creatorului de poeme. Poemele sale descriu nuante ale singuratatii, exceptiei, unicitatii, patologicului, anormalului, fabulosului. Stilul este incoerent voluntar si pare necentrat. Limitele exterioare sunt vindecate de proiectiile nelimitate mentale, fictive, interioare, necesare, deci esentiale. In acest context mai sunt vizati scriitori precum Rimbaud, Wilde, Kafka, Huxley, Jean-Paul, Henry Miller, Eminescu si, inevitabil, Cioran. Dintr-un unghi politic, Max Stirner este reprezentantul nihilismului. Conceptia lui se remarca prin „promovarea“ individualitatii, subliniind cliseele de la nivelul institutiilor, cerintele de a te incadra tot timpul in tipare prin atitudinea anti-autoritara si anti-colectivitate. Suntem educati pentru binele societatii si al Divinitatii, zice Stirner, dar aceste preocupari nefiind individuale, personale sunt mecanice si depersonalizate. Deci, neesentiale. Calitatile dau identitatea, nu invers. Iar calitatile apartin individului. Eul se opune oricarei autoritati. Religia apare ca modalitate de aservire, iar statul este incompatibil cu interesele individului. Conceptia lui Max Stirner este viziune critica articulata asupra societatii umane si a „corectitudinii“ relatiilor interumane.

 

In finalul cartii, nihilismul apare, conclusiv, ca etapa necesara in istoria gandirii. Negatia pare sa lase loc urmatoarei afirmatii. Negarea valorilor implica existenta unor noi valori, care necesita cunoasterea celor anterioare. O carte subtila si optimista despre nihilism, care valorifica potentialul interdisciplinar al acestui mod de a fi.

 

 

 

Re: Petrisor MILITARU - O tripla viziune asupra nihilismului  (Scor: 0)
de catre Anonim on Thursday, May 19 @ 14:52:39 EESTcine vrea sa-i citeasca nihilismele lu bolea pe hartie sa dea mail la editura@casacartii.ro
interzis celor cu iq sub 140

aurel

\
România Culturală
Centre International de Recherches et Etudes Transdisciplinaires
E-revistă de cultură fondată în 2004
Editura Herald
Agenţia de carte