Născut în Braşov în 1970, Traian Danciu locuieşte în prezent în Germania (Köln) şi este consilier pentru literatura est-europeană al editurii Tropen. Între 1993 şi 1998 a publicat poezie în „Dacia literară“, „Familia“, „Amurg sentimental“, „Astra“, „Origini“ şi în „Passagen“ - Heidelberg. În 1994 a fost selectat cu 12 poezii într-o antologie pentru tineri poeţi şi într-o antologie de proză scurtă, ambele din Germania. În 1993, a debutat în Germania cu volumul Flori de gheaţă, iar în 2002, în România cu volumul de proză Geamantanul de romburi la Editura T, Iaşi.
Index de încrucişări posibile (Editura T, 2004) reprezintă a doua apariţie în limba română şi are, ca şi volumul anterior, o prefaţă de Liviu Antonesei.
Poeziile din acest volum sunt distribuite tematic în trei părţi inegale ca întindere: moartea este cel mai înalt onor adus vieţii, inima mea, hotel şi aruncarea toiegelor şi stau sub semnul unei ars vivendi neîncadrabilă nici uneia dintre părţi. Poemul de incipit, rebus, anunţă programatic demersul poetic şi conturează soluţiile găsite unei vieţi marcate de imprevizibil şi riscant, văzută ca o coagulare de nepăsare (nimănui nu îi pasă cine e pe jos şi cine pe ape) şi de evenimente în care esenţa nu se pierde, doar se transformă. Soluţia pentru ca şirul de evenimente existenţiale (marele rebus al existenţei) să capete sens este ca alteritatea să înţeleagă iminenţa totului.
Două sunt temele care structurează acest prim volum de poezii al lui Traian Danciu: dragostea şi moartea, circumscrise, în esenţă, unei singure obsesii, cea a timpului văzut ca o povară. Dragostea (privită uneori ca un sentiment al repetiţiei, dar prin imagini – voit, sperăm noi!- banale) este captivantă prin surpriza şi visele pe care le poate face – din nou – posibile. Aproape toate poeziile cu un caracter confesiv pot fi încadrabile direcţiei erotico-adolescentine a acestui volum. Când sentimentul iubirii există, viaţa permite multiple resemantizări aşa cum relevă poezia ora de semantică: eu te-am învăţat să numeşti/ golul gol/ iarba iarbă/ ruşinea oglindă/ trecerea zăpadă/ tăcerea vinovăţie/ sâmbăta sâmbătă/ iar omului să-i spui pe nume/ / orbul cu platoşa ruginie/ întâlnit la fiecare colţ de săptămână/ în bordel sau în frizerie/ a dat lucrurilor alte nume/ frunza toamnă/ iarba coasă/ ruşinea tăcere/ trecerea sâmbăta morţilor/ iubirea goliciunea orelor.
Cealaltă temă a volumului, cea a timpului, îi întinde însă poetului mai multe capcane, în care, prin naivitatea celui care nu simte atât de puternic povara lui Chronos, cade fără a se lovi mortal. Teama de timp sau sentimentul poverii lui induc stări obsesive de înţelegere şi nasc versul aproape banal: timpul/ un gol uitat în noi/ o eroare a creaţiei (uitat în noi). Uneori însă obsesia timpului salvează actul poetic: viaţa este doar starea în care ne surprinde moartea (află adevărul copile).
Am vrea să îi facem mici observaţii autorului Geamantanului cu romburi, dar nu ştim dacă putem fi corecţi dat fiind că multe din poeziile volumului Index de încrucişări posibile au fost scrise între 1990-1993 când Traian Danciu era indecent de tânăr şi capcanele nu erau simţite drept capcane, iar absolutizarea în câmpul permisiv al poeziei nu era percepută  ca piedică sau chiar indiscreţie. L-am sfătui deci să renunţe la acele poezii care sunt conturate pe calapodul unor imagini banale şi clişeizate precum: pleoapa – pânză de păianjen (alina); uşile inimii (miniciuna doamnă), luna îşi începe/ simfonia (...) iar dumnezeu/ de-atâta frumuseţe zace beat (strofe cu păcat), lacrimile şi sângele/ povara nevinovăţiei (...) suntem născuţi să murim/ cu fiecare înnoptare (celălalt din noi) sau cînd te-a făcut pe tine/ dumnezeu trebuie să fi stat în faţa oglinzii/ /pe mine m-a făcut/ în agonie (diferenţa dintre noi).
Timpul marchează întotdeauna stringenţa găsirii sensului, Traian Danciu fiind, prin modul în care îşi conturează discursul poetic de început, un însetat de semnul/cuvântul plin de sens nud/prim: ... astăzi/ o fotografie în care imaginea/ se descotoroseşte de realitate/ / Luciditatea?/ armă împotriva propriei dorinţe/ / o vară petrecută la mare alegeri preliminare/ un romantic spânzurat un ceauşescu împuşcat/ un atac marţian în locul unuia american/ / ce mai este frumos astăzi/ o imagine de ieri/ surprinsă în somn – singura şansă la un răspuns/ / deşi/ cu un târnăcop/ desprinzi făina de timp/ versul de surplus pădurea de spânzuraţi/ frumoasa de somn/ şi ai să vezi schimbarea de stare a cuvântului frumos (ce mai este frumos...).

Şi pentru că durerea aceastra nu va înceta niciodată (celălalt din noi) avem certitudinea că abia de acum înainte se va naşte poezia adevarată a lui Traian Danciu.