Poemele din primul volum antologat, La noapte va ninge (1980), un fel de introducere tematica in universul liric al lui Visniec, au drept coordonate fundamentale locuirea in cuvant, trecerea timpului citadin, intalnirea cu animalele albe din padurea liricoidala, posesivitatea lucrurilor din jur sau „fluturele care se ruga la un mar“.

Orasul cu un singur locuitor (1982) este „locul“ unde ne apropiem de misterele acestei lumi. Unele intamplari sunt triste, alteori Socrate se plimba senin prin poem. Pe strazi cad cioburile calde ale ferestrelor sparte. De multe ori cuvintele se dezlipesc usor de pe foaie si cad in cer. Pana la prima aparitie a frumoasei Makta, locuitorul trimite prima scrisoare adresata unui caine. De fiecare data el si Makta treceau prin Piaþa Euforiei si vizitau muzeul cu un singur exponat. Chiar si asa firele de iarba erau complicate. Inima uda. Poemul putea musca din marul decolorat. Inteleptul orasului fugise la timp! Un oras in care absenta si prezenta trec una pe langa cealalta. Orasul a inceput sa locuiasca in poem. Sunt si zile in care orasul se plimba prin centrul orasului. Ochiul a devenit unul dintre animalele disponibile pa petshop.

Inteleptul la ora de ceai (1984) discuta despre cateva operatii estetice esentiale. Una dintre ele ar fi adunatul puterilor. Sau cum ar putea sa inceapa alergarea lingvistica. Cu tanara sfiala. Despre cum pierdem trecutul prin buzunarele citirilor. Despre nuditatea conotativa intr-o vreme tacuta de treceri si fructe. Marca lirica neinregistrata face cotidianul sa tresara. In acest volum din ’84, Visniec ne deschide calea spre interiorul banuit al orasului cu un nesigur locuitor (vezi poemul Textul). Aici e primarul semantic al orasului cu un singur locuitor.

Poemele ulterioare descopera o asemanare ascunsa intre oameni si preturi. Si prin aceste poeme poti sa treci linistit, fara fabule, ermetisme, contorsionari stilistice sau fraze socante: „in gatlejul pasarii-intuneric / / nici macar zborul nu mai / are memorie / cad in absenta sensului cu / o viteza ametitoare / pana unde se mai poate ajunge / unde oare ma voi opri…“ Opt poeme de dragoste (pentru Anda) sunt mici experinte enstatice ale poetului trecut prin anotimpul unic al animei. Poemele sunt tridimensionale: orasul - locuitorul - locuitul. Poetul in-locuieste orasul ca „un hot care-si iubeste calul“.

Orasul cu un singur locuitor. Antologie de poezie 1980-2004, de Matei Visniec, Colectia „Biblioteca Romaneasca“; Postfata de Alex. Stefanescu, Editura Paralela 45.