Citesti. Intai te fura scrisul aparent lejer, in fraze scurte. Dupa 3-4 pagini simti nevoia sa te intorci si sa o iei de la capat. De data asta citesti mult mai greu. Cauti cuvantul si rostul lui. Le gasesti si te temi ca-i numai o farsa. Si iar te intorci.

Cand termini cartea, mult mai tarziu decat te-ai fi asteptat, simti nevoia sa o iei de la capat. α, β, ω... Eu n-am facut-o. Poate maine ...

V-as scrie citate, dar ar fi pacat. Cartea e ca o piersica, n-ai cum s-o savurezi decat daca-i simti si culoarea, si puful, si aroma, si gustul, si senzatia aceea de nedescris a samburelui de piersica mangaindu-ti buza de jos.

Adela Greceanu este fara doar si poate o poeta. Dar cartea aceasta nu e una de poezie. Cu toate ca nu as sti in ce gen s-o incadrez. Pot sa spun doar ca orice ar fi, literatura, poezie sau pohezie, e o carte scrisa de o femeie. Feminitatea aproape agresiva iradiaza din toate paginile, de la inceput, pana la ultimul cuvant. Si cand foloseste vorbe „dure” simti in spatele lor femeia care le rosteste cu teama, savurand in acelasi timp gestul pe care si-l asuma doar partial. Doar o femeie ar putea sa simta diferenta de „o jumatate de regn” ce se afla intre cele doua fatete ale omului: femeia si barbatul. Doar o femeie ar putea vedea tristetea ca pe o curva frigida pe care o platesti cu bani sa nu mai vina... Doar o femeie ar putea fi insarcinata cu lumina...

Daca vreti sa gasiti idei ravasitoare, nu va recomand „Intelegerea drept in inima”. E o carte lipsita de zgomot si spectaculos, pe care o citesti doar pentru placerea lecturii fluide pe care dezlegarea simbolurilor ti-o ofera. Asta mai ales daca ai citit inainte „Zenobia”, carte de care se leaga atat de multe. Paginile te cheama sa te intorci, sa le savurezi, sa-ti plimbi ochii printre cuvinte si gandurile peste litere. Apoi s-o inchizi. Si sa-ti amintesti de Naum. Sa simti ca, fara sa stea scris niciunde, te afli in fata unei declaratii postume de iubire. Adela Greceanu il iubeste pe Gellu Naum. Asta am inteles eu din cartea ei.

Poate o sa mai recitesc ceva: α, β, ω... α, β, ω...

„Intelegerea drept in inima”, Adela Greceanu, 47 pagini, Editura Paralela 45, 2004