Cadavre vii umbla pe strada, casele arata ca dupa o catastrofa nucleara, oamenii insisi se transforma incet, dar ireversibil, nu mai pot iesi din Zona, sufera contorsiuni psihologice, oriunde ar fugi atrag dupa ei catastrofe misterioase, asa ca, neavand de ales, raman aici, intr-un lagar pe care in cele din urma si-l asuma si cu care se obisnuiesc.

Cei mai curajosi sau disperati (daca un cumva e acelasi lucru) fac incursiuni rapide si ilegale in perimetrul periculos al Zonei si aduc de acolo tehnologie extraterestra, pe care o vand cui ofera mai mult.

Redrick Schuhart e si el stalker**. Cunoaste Zona, are instincte bune. Face contrabanda ca toti ceilalti si asa poate sa-si intretina familia: sotia si copilul mutant, pe care Zona, pe zi ce trece, il face din ce in ce mai putin om.

Zona, cu traseele ei nesigure, ascunde insa o mare promisiune. Cea a implinirii tuturor dorintelor. In Zona, spun stalkerii cu vechime, exista un Glob de Aur care iti da tot ceea ce visezi. Trebuie sa fie o dorinta nascuta in suferinta, care vine din adancul sufletului. Este un test si pentru personaje si pentru cititori.

Citind cartea fratilor Strugatki, am descoperit sufletul slav palpitand camuflat in mantaua gri-metalizata a science fiction-ului.

Fara display spectaculos de masinarii futuriste, fara eroi invincibili (mai degraba personaje gogoliene, fiecare cu micile lui patimi si angoase, cu compromisurile de rigoare), romanul e scris cu multa caldura pentru om, pentru colonia asta imensa, trista si vesela, inconjurata de sclipirea indiferenta a astrilor.

Si totusi ce este Zona?? Cortina de Fier, Pamantul, o posibilitate sau o realitate, viata, moartea... poate toate la un loc.

Tarkovski, autorul “Calauzei” - celebra ecranizare a romanului – spunea: “zona este o zona, este viata, si pe masura ce el (n.m. Stalker, personajul principal din film) o traverseaza, poate ceda sau poate razbi. Daca razbeste sau un depinde de respectul de sine si de capacitatea de a distinge intre ceea ce conteaza si ceea ce e trecator.”

*”Picnic la marginea drumului” de Arkadi & Boris Strugatki, cu un comentariu de Boris Strugatki, traducere si postfata de Valerian Stoicescu, Colectia Fictiune fara frontiere, Editura Paralela 45, 2004

** calauza, scout

Re: Alma Ghita - Picnic la marginea drumului* (Scor: 0)
de catre Anonim on Sunday, February 27 @ 22:30:10 EETUn roman bun , prin 1988 il sorbeam si speram sa ajung si eu prin zona .. apoi totul s-a transformat in zona ..