Tratat (de)spre placere. «Tehnici» de inviorare a sufletului conform invataturii Seicului Nefzaoui

 

Dupa cucerirea Algerului, Seicul Nefzaoui se va stabili in Tunisia. Aici seful statului il va chema pe Umar Ibn Mahomed el-Nefzaoui pentru a rezolva o chestiune diplomatica urgenta: revizuirea lucrarii Faclia lumii, care trata misterul procrearii. Conducatorul Tunisiei il sfatuieste atunci sa faca o editie revizuita si adaugita a scrierii sale din care lipseau: motivele actului procrearii, exercitii de intarire si marire a membrului viril, indepartarea mirosurilor neplacute, motivele care fac “partile rusinoase ale femeii” sa se contracte etc. Chestiunile de politica interna ocupau un loc important in agenda conducatorilor tunisieni.

 

In acest fel, Seicul Nefzaoui va scrie, in secolul al XVI-lea, Gradina parfumata pentru inviorarea sufletului, pornind de la lucrarea sa anterioara. Cartea aceasta, apartinand acum literaturii erotice clasice, este scrisa in araba si cuprinde douazeci de capitole.

 

Gradina parfumata a aparut in cadrul noii colectii a Editurii Paralela 45: Biblioteca erotica, coordonata de Gheorghe Craciun. Traducerea in romaneste, dupa o versiune englezeasca (1886) a eruditului Sir Richard F. Burdon, apartine lui Constantin Dumitru-Palcus.

 

Spre deosebire de Kama Sutra din traditia hindusa, care este o lucrare descriptiva si cu clasificari abundente, specifice tratatelor filosofice indiene, Gradina parfumata are un caracter epic, este mai dinamica si mai distractiva. Din aceasta perspectiva, poate semana cu o varianta erotica mai redusa cantitativ a povestilor din O mie si una de nopti.

 

Primele doua capitole trateaza “barbatul vrednic de lauda” (calitatile apreciate de femei la barbati, lungimea membrului viril, folosirea parfumului in timpul “conflictului insufletit”) si “femeile care merita sa fie pretuite”. In antiteza cu primele doua capitole sunt capitolele trei si patru care dezbat defectele barbatilor si ale femeilor din perspectiva cuplului. O concluzie a primelor patru capitole ar putea suna astfel: “falosenia” barbatului trebuie sa masoare macar sase latimi de deget, iar femeia “trebuie sa fie dispusa sa–i indeplineasca dorintele, uneori chiar sa i le provoace”. Defectele cele mai raspandite par a fi vorbaria femeilor si neseriozitatea barbatilor fata de promisiunile facute.

 

In capitolul cinci se trece la probleme si mai arzatoare: “Cu privire la actul generarii”. Aici talentul poetic al Seicului atinge apogeul: “Femeia e asemena unui fruct, care nu-si ofera dulceata pana cand nu il freci intre maini. Uita-te la planta numita busuioc; daca nu o freci bine intre degete, nu va emana nici o aroma. [...] Daca nu insufletesti femeia cu jocurile tale amoroase, amestecandu-le cu sarutari, giugiuleli si mangaieri, nu vei obtine de la ea ceea ce-ti doresti, nu vei simti nici o placere cand te vei culca cu ea si nu vei trezi in sufletul ei nici inclinatie, nici afectiune si nici dragoste pentru tine. ”

 

Capitolele sase si sapte prezinta pozitiile (ne)favorabile ale actului impreunarii in functie de calitatile mici, mari sau mijlocii ale posesorilor. Dar nu lipsesc din carte nici sfaturile legate de sanatate cu privire?la ceea ce nu trebuie facut sau mancat inainte sau dupa actul amoros.

 

Dar, cele mai spectaculoase sunt capitolele opt si noua, care ne dezvaluie denumirile date partilor sexuale ale barbatului si ale femeii. Astfel, membrul viril este numit: chelul, impiedicatul, sfiosul, nerusinatul, scormonitorul, talharul (pentru ca patrunde in locurile ascunse), chiorul (pentru ca are un singur ochi cu care nu vede limpede). Gradina parfumata a femeii este numita si mancacioasa (vulva cu o “uriasa putinta de inghitire”), alungita, tacuta (daca nu scoate nici un zgomot), cea care musca (cea care se deschide si se inchide apasand “talharul“ nehotarat), sugatoarea, delicioasa, ariciul (vulva unei batrane ramolite, uscata de batranete si acoperita cu un par aspru), sita (cea care invita “oaspetele“ in toate coltisoarele ei). Lista este cuprinzatoare si foarte convingator argumentata.

 

Povestirile din capitolul “Despre inselaciunile si tradarile femeilor” sunt printre cele mai distractive si, ca toate istorisirile acestei carti, au si o morala. Seicul mai ofera si retete care intretin sau aduc placerea si chiar un scurt glosar de interpretare a viselor.

 

Penultimul capitol cuprinde sfaturi pentru femeia gravida si modalitati prin care poate fi cunoscut sexul copilului ce urmeaza sa se nasca. In final, ne recomanda diferite mancaruri si bauturi care sunt prielnice actului amoros.

 

Caracterul epic face din aceasta scriere un roman erotic partial, constituit in functie de tema fiecarui capitol, usor de citit si surprinzator de rafinat in privinta intelepciunii erotice, dupa cum reiese din dialogurile dintre personaje: “- Unde salasluieste cunosterea, dragostea si gustul la o femeie?? / -In ochi, in inima si in vulva. ”

 

Manualul de erotologie al Seicului Nefzaoui se adreseaza in aceeasi masura barbatilor si femeilor din eterna si fascinanta Romanie.