Romanul Les onze mille verges, avand ca subtitlu Les amours d’un hospodar, a aparut, pentru prima data, in 1906-1907 in editie nesemnata. Anul acesta, Paralela 45 a tiparit, in colectia Biblioteca erotica, traducerea acestuia – Amorurile unui print – intr-o editie revizuita ce beneficiaza de prefata convingatoare a lui Ov. S. Crohmalniceanu si de traducerea artistica a lui Emil Paraschivoiu.

Romanul are doar noua capitole, nu prea multe pagini, dar cuprinde o multime de aventuri erotice ale “incantatorului“ print roman Mony Vibescu. Descendent al unei “familii foarte bogate“, acesta isi inlocuieste titlul de hospodar cu cel de print pentru ca “se poate transmite pe cale ereditara“. Printul se gandeste si el, ca toti romanii, “la un oras in care luxul e ceva firesc, iar viata o continua veselie“. Cu aceste dorinte porneste spre “Parisul in care femeile, toate femeile sunt pe cat de frumoase, tot pe-atat de darnice cu nurii lor“, nu inainte insa de a poposi la viceconsulatul Serbiei pentru primul ospat intr-ale voluptatii alaturi de Ton?, Zulm? si Mira.

La Paris, printul arata ca este “cu adevarat barbat, prin lux si putere de impreunare“ cu “doua femei moarte dupa lux si dupa amor“, apoi cu mai multe, sau mai multi. Peripetiile continua, suntem purtati pe urmele preavirilului print si devenim martori ai numeroaselor experiente si excese amoroase. In casa de pe strada Duphont, alaturi de bruneta Culculine d’Anc?ne si blonda Alexine Mangetout, printul ne apare ca un impatimit masochist si redutat scatofag.

La Grand-Hotel, “suna dupa maseur, care-l masa bine si-l regula corect. Sedinta aceea il inviora. Facu o baie si se simti curat si bine dispus, fapt pentru care suna dupa coafor, care-l coafa si-l regula artistic. Urca apoi si cel care se ocupa cu pedichiura-manechiura. Acesta ii pili unghiile si-l regula cu multa vigoare. De-abia atunci printul se simti in largul sau.“

Dupa o patanie in ale amorului, printul il ia valet pe Cornaboeux, hotul de la care, in delirul placerii, primise numeroase lovituri de bici si porneste inapoi spre Bucuresti in cautarea unor noi experiente. Dupa ce participa, “intr-o ritualnica si istorica noapte“ la un ospat al simturilor ce reuneste aproape toate deviatiile umane, este numit locotenent in Rusia in armata generalului Kuropatkin si isi continua aventurile si excesele in spatiul oriental, fiind executat, din cauza de prea mult zel erotic, in campia manciuriana dintre Mukden si Dalny.

Aceasta este povestea printului. Amorurile lui cu: Ton?, Zulm? si Mira, Culculine d’Anc?ne si Alexine Mangetout, Mariette si Estelle Ronange, Natasa Kolovici, H?lène Verdier, Kily?mu, Haïdyn, daneza, infirmiera sau camerista aproape ca nu ne mira. Sunt inedite si “artistic“ prezentate.

Dar romanul nu se vrea sa fie erotic, ci, mai degraba, “fantastic“ si umoristic. Totul este supralicitat. Paginile mustesc de experiente amoroase, legate uneori intr-un mod fortat, scrierea tinde sa devina doar o insiruire a deviatiilor umane: scatofagie, necrofilie, pedofilie, sodomizare, zoofilie, gerontofilie, incest, “poponade reciproce“.

Cu fiecare pagina in care eroii se ingramadesc, scade impactul erotic in detrimentul celui fantastic si umoristic. Situatiile amuza, astfel incat, si ceea ce ar trebui, prin grotesc sau ineditul eroticului, sa socheze (privirea pudibondului), starneste rasul (cititorului cu gust). Numele sustin nuanta de comic si ironic: Culculine, Mangetout sau Cornaboeux, la fel si desele ospete pantagruelice pe taramurile amorului.

In roman, jocul, absurdul si fantasticul se imbina. Nimic nu mai este asa cum poate fi inteles. Totul se deruleaza cu cea mai mare repeziciune, ca intr-un film dat pe fast-forward. De aici si remarca noastra de erotism fortat, de fantastic si hazliu. De cele mai multe ori exprimarea hazlie salveaza pagina si situatia (“… iar din patul care trosnea si gemea sub placuta greutate a acestor doua fete atat de dragute se inaltau niste suspine de sa ti se rupa inima, daca n-ar fi fost chiar suspine de voluptate.“; “Mariette cotcodacea ca o gaina si se clatina pe picioare ca un sturz intr-o vie.“; “Daca predai tot atat de bine ortografia, pe cat de bine ascuti penele, inseamna ca esti o profesoara desavarsita…“; “…pisicutele lor mustacioase isi deschideau boticurile“; “[fundul] ei mascat parea ca surade, atat de multe gropite facea.“; “Picioarele li se ridicara in aer si toate isi aratara asul de pica privirilor pofticioase ale celor doi militari.“)

Altfel spus: “Si aici se facuse amor toata noaptea.“ Sau: sa radem, caci avem de ce.

Guillaume Apollinaire, Amorurile unui print, editie revizuita, traducere de Emil Paraschivoiu, prefata de Ov. S. Crohmalniceanu, Editura Paralela 45, 2004, 120 p., f. p.

Re: Cristina Licuta - Amorurile unui print - prin comic spre erotic (Scor: 0)
de catre Anonim on Wednesday, June 30 @ 15:23:38 EESTIntr-adevar, prin acest roman eroticul cade in derizoriu, lucru care ar trebui sa ne surprinda la Apollinaire. Am doar de semnalat in plus ca nu Editura Paralele 45 este prima care publica acest roman erotico-grotesc in limba romana. A fost devansat de Editura Dacia (daca nu ma insel). Romanul trebuie citit macar pentru a vedea cata varietate de bogatiesi de stil se poate folosi pentru a descrie scene erotice stereotipe. Banuiesc ca aceasta varietate stilistica este si in original desi cred ca mi-ar fi greu sa-i dau de capat variantei frantuzesti a romanului cu un simplu dictionar francez-roman.

Re: Cristina Licuta - Amorurile unui print - prin comic spre erotic (Scor: 0)
de catre Anonim on Saturday, July 03 @ 01:38:14 EESTPerfect de acord cu tine. Am mentionat in recenzie ca este vorba despre o editie revizuita. Stiam ca a mai aparut in traducere romaneasca, dar nu stiam cum si unde. Ai dreptate. E o carte pe care trebuie sa o citesti, macar pentru valoarea ei stilistica, pentru nenumaratele sinonime ingenioase pe care Apollinaire le gaseste pentru organele sexuale. Din acest punct de vedere, cartea este un deliciu. In rest, ramanand in nota comicului, situatiile amuza copios prin imbulzeala cu care sunt prezentate.