Paulo Coelho
Unsprezece minute
Traducere de Pavel Cuila
Editura Humanitas, Bucuresti, 2003, 261 p.

Am inceput lecturarea ultimei carti a lui Coelho cu o oarecare prejudecata: nici una din scrierile sale dupa Alchimistul si Veronica se hotaraste sa moara nu s-au ridicat la ceea ce am considerat, o buna perioada de timp, a fi nivelul si subtilitatea unei scrieri.

Fusesem avertizata in cele doua directii intalnite in fata oricarei lecturari; existasera deci reactii pro ( O carte interesanta!, Merita efortul! Nu am citit ceva mai frumos de o buna perioada! ) si contra ( O totala porcarie! ) acestei carti. M-am hotarat sa-mi creez singura parerea despre noua carte si sa trag singura concluziile.

Firul povestirii este usor de urmarit: Maria, o fata de douazeci si doi de ani, dintr-un orasel din interiorul Braziliei, mereu inselata de propriile vise si dorinte legate de persoana ce ar fi trebuit sa ii contureze viitorul in linii roz, ajunge, printr-o imprejurare banala, dansatoare intr-un bar si apoi prostituata in Elvetia (Geneva). Toate actiunile ei stau sub semnul unei intamplari din copilarie cand nu a imprumutat un creion baiatului de care ii placea. Si-a reprimat acel gest, desi visase indelung apropierea baiatului, a dorit doar sa amane inceputul unei povesti fara final pentru a trai clipa asa cum si-o imaginase. Dar nicicand nu a mai existat alta clipa. (Intr-un fel acest baiat va purta mereu ”vina” pentru ceea ce va deveni Maria; nesiguranta lui a declansat intreaga inlantuire de licentios ce a devenit viata ei.)

Exista mereu doua planuri: unul al dorintei, unul al esecului acesteia, un mod de a gandi o situatie si finalitatea ei concreta. Pe aceasta se bazeaza intreaga „poveste”: discrepanta enorma dintre gand si fapta sau dintre lumea mereu dorita si realitatea ce nu ofera salvare. Deci scrierea lui Coelho se vrea meditativa, grea, plina de sensuri si invataminte.

Cartea aceasta, despre trupul unei femei framantat de mainile a zeci de amanti ce trebuie sa isi potoleasca hormonii in unsprezece minute, pretenteaza ca roman initiatic, de data aceasta si la nivel senzorial sau pur sexual, atingand mai multe etape: de la purele trairi si sentimente ale fetei indragostite pana la lectia de sadism invatata intr-o camera de hotel sau „sexul sacru” (daca cititorul pricepe in ce consta el) al celei care se metamorfozeaza intr-o femme fatale ascunsa mereu sub haine obisnuite („Pentru ea, a-l excita pe un barbat insemna sa se imbrace ca orice femeie pe care o poate intalni la birou, in tren sau in casa unei prietene a nevestei.”)

Maria urmeaza initial destinul unei curtezane: vrea sa se instruiasca, incepe sa citeasca avand constiinta ca totul poate fi mai usor, ca lucrurile pot fi intelese altfel, intr-un mod mult mai rafinat.

Cred ca exista doua nivele pe care scriitorul ar dori sa ii fie citita cartea: inlantuirea succesiva a intamplarilor din viata Mariei, peregrinarile prin paturile clientilor ce ofereau 300 de franci pentru 45 de minute in compania ei, dintre care unsprezece erau destinate actului sexual propriu-zis; si paginile/ insemnarile din jurnalul tinerei hetaire.

Intreaga carte este un amalgam de replici a la Sade sau cu caracter misticoid, o imbinare mai mult nereusita a unor consideratii despre sex sau actul erotic, dar si despre modul de intelegere a vietii: „Vad ca cei care mi-au atins sufletul n-au reusit sa imi trezeasca trupul, iar cei care mi-au mangaiat trupul n-au reusit sa-mi atinga sufletul.”; „Ne cunoastem numai cand ne gasim in fata propriilor noastre limite”; „Sexul este arta de a controla lipsa de control.”; „Unsprezece minute. Lumea gravita in jurul a ceva ce dura doar unsprezece minute.”; „Dragostea reprezinta adevarata experienta a libertatii”; „A visa este foarte comod, de vreme ce nu suntem obligati sa punem in practica ceea ce planuim. Astfel, nu avem de infruntat riscuri, frustrari, momente dificile, iar cand imbatranim, putem da oricand vina pe ceilalti – pe parinti sau pe sotii sau pe copiii nostri – pentru ca n-am realizat ceea ce doream.”; „Adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda.”.

Unsprezece minute ofera clasificari diverse - avem trei tipuri de barbati (Exterminatorii, Pretty Woman si Nasii), trei imagini ale oricarei femei (Fata ingenua, Femeia Fatala si Maica Atotintelegatoare) -, o lectie de istorie a prostitutiei oferita de tanarul pictor aspirant la statutul de iubit permanent al Mariei, intruziuni in mitologie, pareri legate de istoria clitorisului si opinari amuzante despre pozitionarea punctului G („cum intri, la primul etaj, fereastra din fund”).

Scriere redundanta, amalgamata, cartea lui Coelho nu urmareste o lamurire a ideilor, ci doar o prezentare a lor. ”Conceptele” sunt introduse fara a fi insa explicate, iar cititorul nu poate afla prea bine in ce consta „sexul sacru” pentru ca nu este prezentat clar sau poate nici autorul nu prea stie in ce consta acesta. Nu este literatura, nu braveaza nici ca simbolistica, nici ca discurs narativ, dar nici ca prezentare a actului erotic.

Cartea aceasta ce se vrea provocatoare ca subiect, ca mod de abordare, mai mult dezgusta decat provoaca, explica sau detaliaza. Nu musteste nici de consideratii mistice, nici de invataminte erotice – adica ceea ce se vrea a fi nota distinctiva a acestui autor in peisajul literar.

Cartea mi-a lasat un gust amar poate pentru ca imi pare fortat sfarsitul, poate pentru ca nu am inteles cum sta treaba cu acel „sex sacru”, poate pentru ca imi pare o scriere superficiala.

O lectura usoara a unei dupa-amiaze ploioase.
Atat despre o carte care lasa cititorul nesatisfacut.

*
(Pentru o mai buna intelegere a ironiei din titlu alatur un banc englezesc ”edificator”. :) )
Lady and Sir on their wedding night. They are in their four-legged royal bed, making love. After the foreplay, the Lady asks her Lord:
Is it in darling?
Lord, ”working and working”, replies:
Not yet, darling!
Other few minutes pass, Lady starts growing anxious, she throws a quick glance to her ladylike watch and releases the question again:
Is it in, darling?
Not yet, darling. Be patient!
After some other few minutes our Lady is almost bored, she looks with pregnant boredom at the clock and asks again:
Is it in darling?
Only now her lord replies:
Yes, darling!
Our lady says:
Then aaaah!