Mă pun scriu ceva peste timp de Nicoleta Papp

așez câteodată cuvintele într-un sac de nuiele

pun singurele monede pe care le mai am

îl închid bine

amestec

las să se așeze praful

apoi scot unul câte unul

și le așez încet pe asfalt umed

să le văd mai bine să știu câte sunt

mama m-a  învățat că ordinea e un lucru necesar

de aceea fiecare cuvânt are locul lui

ca într-un puzzle cu mii de piese

din care nu ști pe care s-o alegi

de aceea poezia are în mână o seceră

cu care trece prin timp și se întoarce iar

Când mi-au tăiat moţul am ales de pe tavă un creion, o oglindă și-o grenadă de Ioana Duţă

Îngrămădesc cerul în apa din cadă să vă spăl pe toți

și să vă trimit goi pe străzi

să vă privesc din turnul de apă cum bâjbâiți

în lumină și plângeți

e momentul în care

nu mai aveți voie să vă culcați până nu vă cereți iertare,

până nu vă ridicați privirea să puteți înțelege

că apele nu se pot trece decât pe spate și cu ochii închiși

Despre lucrurile cu adevărat neimportante de Octavia Sandu

acum nu pot să mai scriu decât despre

cât de somn mi-e

că am lucrat opt ore

am omorât cu zel gândaci

am vrut să mă uit la un film

mi-a trecut

am mutat laptopul de pe scaun pe birou

am mutat scaunele între ele

cât de rece poţi fi ce-i cu înşiruirea asta

mi-ar spune un prieten

scrie mai bine despre picioruşele

înduioşătoare ale gîndacilor când îi lipeai de perete

cum se zbăteau a viaţă sub cel mai scump pantof al tău sau

despre urma sofisticată lasată ofrandă peretelui

întru trecerea eternă în galeata de gunoi

lucruri din astea mă-nţelegi

mai că i-aş da dreptate

şi aş scrie despre toate astea

dacă nu mi-ar fi atât de somn

şi ca să adorm complet

mai trebuie să scriu doar

unsingurrând

Verde crud de Beatrice Serediuc

                                        Regina Underground păşeşte peste frânghii

Când plouă în mai

Maşina mea se umple de flori de castan ude

Ning pe capotă, pe parbriz şi pe geamuri

Iar eu mă plimb ca o mireasă mahmură

Cu un Peugeot rablagit şi plin de flori

(Se-aude The Fashion – Like Knives, un imn de teenageri din ceruri)

Trec cu el prin bălţi şi prin gropi

şi-mi amintesc de alte luni de mai când paşilor mei

Nu le era frică de bălţi

de ploi, de gin şi de dureri închipuite.

Când plouă în mai

Florile ude din castanul din parcare

Se lipesc de capotă, de parbriz şi se strică

Mă plimb ca o vaduvă pe antidepresive

Am portbagajul plin cu ceasuri care tot ticăie aiurea

Când plouă în mai

Mă trezesc iar iritată

De picurat şi ticăit şi tremurat

Se frământă liliecii la geam

şi mă trezesc în aşternuturi reci.

E duminică şi e târziu, ma grăbeam la un botez parcă

Un pui de rândunică mort îmi decorează capota

Îl împing cu o monedă rece de 10 bani (nu-l pot atinge, moartea se ia)

Pe care o arunc după el

Pe asfalt.

Când plouă în mai

Fumez prea mult

La ferestre deschise spre vest

(Claxoanele urlă disperări nearticulate).

Somnul de Marius Ştefan Aldea

Prietenul nostru spune că a îngropat somnul sub nuc

însă noi nu suntem chiar atât de nebuni

să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta

3 cutii de somnifere a îngropat el în pământul galben

la fel de bine ar fi putut săpa o fântână în locul ăla

.nu a avut încredere în moarte dar pariu-i pariu.

trebuie să ştii câte să înghiţi

dar toate astea nu i le mai spunem lui

dormi o viaţă ca apoi să te trezeşti mort

aşa urlă el acum

l-am aruncat în ploaie

de când nu a respectat pariul am încetat să-l mai

privim în ochi

ploaia îl loveşte ca o femeie îndrăgostită

el stă îngenuncheat într-o baltă

un câine negru îl adulmecă intră în apă

după ce se scaldă începe să bea

eşti ceea ce vei fi se roagă prietenul nostru

are acasă o iubită care în timp ce-l aşteaptă

îi coase o cămaşă albă

tunetele o fac să tresară la fiecare tresărire

cămaşa se umple de picături de sânge

am suferit atât de mult încât mi-au dat nume de sfânt

şi câinele îl linge pe faţă îl muşcă noi strigăm în gând

mamă unde e tata să vorbim ca-ntre băieţi?

ieşim în pragul casei lovim cu pâine animalul

satură-te potaie

am plânge dar ne este ruşine mamă unde e tata

să vorbim ca-ntre băieţi?

apoi mergem la trădător îl lovim cu bocancii în gură

unde le-ai ascuns jigodie?

el ne arată nucul de crengile lui atârnă un leagăn

şi dintr-o dată ni se face un somn

însă noi nu suntem chiar atât de nebuni

să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta.

tot ce pare viu în vis de Aleksandar Stoicovici

durerii mele îi sacrific tot ce pare viu în vis

tot ce e limpede și a dobandit o mișcare sănătoasă

acum când încep să mă îndoiesc sincer

că mă voi întoarce vreodată în camera răcoroasă

și te voi găsi întinsă pe canapea

cu mâinile de tafta adunate la piept

când nu mai știu sigur dacă am puterea să îngrop

tot ce-am pierdut deja

și nu cade pradă indiferenței

durerii mele îi sacrific tot ce pare viu în vis

dar nu și pe tine. pe tine nu te pot lăsa pradă neliniștii mele

(animalului care-și sfărâmă genunchii în jujeul de marmură

cu o demnitate otrăvitoare)

pe tine vreau să te întâlnesc în camera răcoroasă a inimii

acolo unde nici o bătaie nu te va ajunge

pentru că tu ai venit aici să ucizi

te rog trezește-mă

nimic nu cade pradă indiferenței când dorm

și numai durerii mele pot să-i sacrific tot ce pare viu în vis